joi, 10 mai 2018

Pe aceeași ciornă



Noi nu suntem buni prozatori, 
De aceea nu ne publică povestea. 
(Încă)
Pălim sub nume mari de autori, 
Veridic nu-i alintul cu vârfuri moi.

Dar nimeni nu ne fură poezia, 
Nici curajul de a scrie un vers opac.
Eu știu că semănăm într-o bărbie
Și că astfel de detalii pier la corectat.

Eu pot visa sublim sub spectru îngust, 
Riscându-mi pacea înainte să gust
Din fericiri ce stau (încă) la dospit,
În ciuda fobiei mele de ermetism.

Când pronumele pare vag la tipărit, 
Eu îi cunosc amprenta de neînlocuit.


duminică, 25 martie 2018

Linia de pauză



"Do you really want me to write a feminist anthem?
I'm happy cooking dinner, in the kitchen, for my husband."
Marina Diamandis

   Îndrăznesc prea mult dacă mă apăr sub o lupă uriașă? Dacă în loc să-mi doresc un tavan opac, eu cer să fiu expusă, în detalii și diametre imperfecte, într-o vânătoare de verdict și iubire de secret, să fiu proiectată într-un iris de o culoare devenită laitmotiv? 
   Cum își găsesc unii locul trăind într-o altă formă? Aș putea și eu să îmi mint buclele, dar conștiința mea și-ar cere pigmentul înapoi. Și unde ar mai crește minunea dacă m-aș decolora pe cale? De mi-aș nega chemarea genului? De-aș duce lupte acolo unde menirea mi-e de supunere, aș fi mereu neîntregită. 
  Nu pun diez în cafeaua de dimineață, însă caut alte semne în inima mea. Și când găsesc nedumerirea ondulată, nu încerc să o grăbesc sau, mai rău, să-i înțep curajul într-un punct. Îmi place să o trăiesc până la capăt, să văd unde mă conduce. 
   Nu m-am înșelat niciodată, căci am avut de partea mea duioșia unui ochi  mai scump, ce mă privește printr-o lupă mai înaltă, cu iz dumnezeiesc.


marți, 13 martie 2018

Repere


   La întrebarea: "Care e cea mai lungă așteptare pe care o cunoști?", eu aș ridica mâna și aș spune: "A mea." Nu m-aș rușina nici de istorie, nici de războaie, nu aș fi nici mai mică, nici mai mare decât înțelepții lumii biblice.
   Astăzi, răbdarea cântărește mai mult decât în urmă cu două mii de ani. Drumul spre un țel nobil ori spre un adevăr personal, drumul spre Persoana care să-ți spună adevărul e mai întortocheat. Timpul are un alt timp, de trudă și de fugă. Și mă îngrozește, uneori, faptul că mă întâlnește avansând fără certitudini.
   Acum, marea nu se desparte sub ochii mei. Nu am toiag, nici plăci de piatră pentru porunci; caut în alții sfințenia pe care nu o găsesc în mine și mă apăr de vina presupusă.
   Nimeni nu mă va alunga dacă mă așez puțin pe mal, privind spre zări fără catarg. Mă voi chinui stând trează, pentru că nu vreau să fiu omul din spatele despicării apelor, lașul, cel cu o inimă îngustă în care încape doar resemnarea din oficiu.
   Renunțările binecuvântate sunt rare și au voce de libertate și început. Să nu deformăm orice glas de dragul nedumeririi noastre.

Inspirația muzicală: The Prodigy-"Mindfields"

Sursa fotografiei

joi, 15 februarie 2018

Anti algoritm

   

Suntem anticiparea unui mister;
Nu am completat formulare cu două opțiuni,
Refuzul și cedarea s-au blocat
Pe un ecran alb-negru în mijlocul lumii.

Repetăm o singură scenă
Dintr-un act ce promitea a fi inspirația zilei de joi.
Suntem expuși în fântâni arteziene, 
Unde monedele aruncate cer abandonul din noi.

Piciorul meu e cuprins de spirale metalice,
Toți văd strânsoarea ce lucește într-un unghi;
De n-aș purta sărutări pe ambii genunchi,
Aproape aș crede că mi-e sortit a sta.

Suntem anticiparea unui mister;
Fiecare vrea să ne vindece de ceea ce nu suferim.
Se pare că îi amintim prea des lumii
Că o astfel de distorsiune sfârșește în deplin.

(iubesc acest gen muzical, trip-hop, pentru că e experimental și pasional. Și el s-a născut în anii '90.)


miercuri, 24 ianuarie 2018

Între orice și tine



   Pentru a iubi, trebuie să cunoști, 
Dar cum ai putea cunoaște dacă nu te-ai apropia cu iubire?
Mai cauți tu în altul prilej de mântuire,
Ori îi numeri fiecare tresărire
Și aștepți ultima literă vinovată?

Nu s-a născut în lume o Evă resemnată,
Nici un Adam din vorbe sau asprime simulată,
Căci fiecărui om îi este permis
Să păstreze măcar un rai necompromis.

Eu nu mă tem să spun că, între orice și tine,
Mai sunt zeci de măsuri de potrivit.

"Are you the fishy wine that will give me a headache in the morning
Or just a dark blue land mine that will explode without a decent warning?"
Hooverphonic

Inspirația muzicală: Hooverphonic-"Mad about you" (with Orchestra)

Sursa fotografiei

duminică, 7 ianuarie 2018

Realism



   Aș vrea să îi spun zâmbetului meu că nu mă supără corespondența lui cu sufletul. I-am găsit scrisorile sub gropițe-e vina mea că nu știe să le ascundă?-și le-am citit, indiscretă și  grăbită. Le-am împăturit cu grijă, ca nu cumva să rup vreo bucată și să adăpostesc rămășițele sub scuza lașă a imperfecțiunii.
   Buzelor le-am cerut să fie ele însele și parcă au progresat un pic. Au început să zică "Da", "Nu", și lucruri mai îndrăznețe, cum ar fi liniștea. Le-am certat când căutau refugiul într-o teoremă și le-am promis că, dacă vor fi cuminți așa cum s-au temut mereu să fie, vor rămâne neatinse de pesimism și de înșelare.
   Ochilor le-am pretins să-și dilate pupilele mai des și să nu se rușineze când o fac. Izbăvirea nu se află în fuga de trupesc, ci în recunoașterea nevoii de frumusețe, drag și detaliu. Le-am întărit și dreptul de a-și ridica sprâncenele și de a deveni strălucitori numai când sunt sinceri.
   Am vrut doar să îmi învelesc restul corpului în acea haină grea, numită vulnerabilitate, și să nu-mi mai cer scuze pentru asta.

Am ales această fotografie, cu James Franco, pentru că el zâmbește sincer, fără teama că masculinitatea lui va avea de suferit dacă se mai intersectează cu emoția.

Inspirația muzicală: The Chemical Brothers-"Block rockin' beats" (se pare că îi datorăm Marii Britanii mulțumiri pentru că ne-a dăruit cei mai buni muzicieni ai sferei electronice: Depeche Mode, The Prodigy, Fatboy Slim, Chase & Status.)

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers