Dreptul la stângăcie

   Vânătorii de miracole sunt visători foarte organizați. Au liste și programări, tipare și căsuțe de bifat. Când ceva e mai puțin decât perfect, ei abandonează. Apoi, își deschid în suflet o altă constituție, în care strecoară dreptul la stângăcie. Și numele lor e mereu ocolit de acest drept.

   Armele lor sunt lustruite. Și-au pregătit cel mai elegant costum, și-au exersat mișcările. E o zi minunată, 4. 04, pentru iubitorii de simetrie. Aceștia sunt oamenii care vor să știe mereu unde se află, în ce punct, în ce proiecție a punctului, în ce tangentă a punctului. Aceștia sunt oamenii care au vibrat când au citit despre stadializarea în oncologie. Aceasta sunt eu.

   Dintre toate negurile lui Emil Cioran, eu am reținut doar atât (într-un caiet cu coperți roșii, lângă numărul 746): "Oricât m-aș lupta pe culmile disperării, nu vreau și nu pot să renunț și să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările și tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele, deplasat în cine știe ce colțuri îndepărtate ale existenței mele."

   Vânătoarea de miracole e o amăgire, ce îmi potolește freamătul sufletesc. Acel "deodată" nu se află în centrul lunetei mele, nici în dreptul unei ore anume. Minunile mă găsesc atunci când nu le mai aștept, când sunt palidă, în întârziere, când îmi uit umbrela acasă într-o zi ploioasă. Atunci se strecoară vesele, dar nu pentru a-mi răsplăti uitarea, ci încăpățânarea de visătoare profesionistă.

Inspirația muzicală: Hooverphonic-"Badaboum" (de fiecare dată când ascult această melodie, mă simt de parcă aș auzi-o pentru prima oară, găsesc un nou miracol, o nouă trăire. Nu m-am mulțumit doar cu audiția, ci am vrut să merg pe firul poveștii, să aflu cum a fost compusă, în ce timp și în ce context. "Badaboum" e un cântec înregistrat, uitat preț de 10 ani și readus la viață odată cu soliștii potriviți. Nu e fascinant? Cum ne putem sătura de oameni când nu ne putem sătura de frumos?)

Sursa fotografiei