Postări

Se afișează postări din aprilie, 2017

Alint

Imagine
  Probabil că suntem Doar piese într-un caleidoscop cu lumină îngustă. Capetele sunt închise; Fizica nu ne mai vizitează de mult Și noi nu o întrebăm ce mai face. Nu ne mai știm culorile, S-au amestecat în oglindă și pe retină; Am început să semănăm atât de tare Încât am uitat cum era când ne vedeam sfărâmați Într-a lumii prinsoare. Sursa fotografiei

Basm răsturnat

Imagine
   Permite-mi să-ți spun că familiaritatea nu e fadă, așa cum ți-o închipui. Ea are o aromă exotică, ce lasă cicatrici sau semne de frumusețe pe unde trece. Ai fi gustat-o dacă mergeai în cizmele altcuiva, uitând de proprii pași?    Permite-mi să demontez, pas cu pas, decorul lucios în care ai înghesuit ce aveai mai de preț. Dacă ai fi mezina unui împărat absent, te-ai strecura tiptil în fiecare odaie a palatului. Nu ai începe cu singura amenajată pentru tine; parcă nu îți vine să intri, parcă e prea pe măsura ta și ți-e teamă că nu o meriți. În schimb, vei forța orice zăvor nepotrivit, iar eu nu o să te strig, nici nu o să te opresc. O să te las până ajungi la adevăr, pentru că așa ești tu, preocupată de ceea ce începi sau începe pentru tine. Și știu că ai nevoie să auzi fericirea spunându-și numele cu voce aspră și să atingi mâinile mântuitoare, să te convingi că încapi în rana din mijlocul lor.     Pe firul nedumeririlor o să ajungi în locul ce nu trebuie apărat. Prefer să te

Să nu (te) încui

Imagine
   Cum de ai uitat că, Atunci când lași doi tineri să stea prea aproape, Le vei vedea sufletele amestecându-se în noapte? Cum de ai uitat să încui nevinovăția Și să pui de strajă ceva mai greu decât beția albastră A celor ce nu cunosc altă culoare? Chiar dacă Ți-ai fi amintit, M-aș fi prefăcut eu că uit; Și aș fi descuiat ușile grele,  Să fac loc fericirii și frâmântării mele. Sursa fotografiei

Urmă și rost

Imagine
Motto: "Eu am întemeiat inima ta întru tine și credința ta și răbdarea ta."     Am mai scris despre  Adam și Eva , pentru că mi-e tare dragă Geneza. De ce nu i-a fost de-ajuns cerul primului om? Infinitul nu avea rost de unul singur?     Îmi place să cred că am o coastă în plus, străină, ce se învârte și apasă inima, căutându-și în tăcere corespondentul genetic. Uneori, îmi doresc doar să o arunc, ba chiar să o dăruiesc unui necunoscut, să o arunce el pentru mine. Revoltele vin și pleacă, urmele creației rămân. De fapt, eu cred că se repetă cu fiecare dintre noi. Într-un altfel de rai, Dumnezeu răstoarnă eprubete și înnoadă totul în jurul unei coaste suplimentare sau al unei agenezii osoase. Și astfel mergem pe străzi, cu prea mult sau prea puțin, căutând să îmbinăm în zeci de feluri ceea ce ar trebui să fie unic și sfânt.     Chimia pe care o tot izgonim în colțul superficialității (mai ales când vine de la o urmașă a Evei) e vocea șoptită a laboratorului pri

Dreptul la stângăcie

Imagine
   Vânătorii de miracole sunt visători foarte organizați. Au liste și programări, tipare și căsuțe de bifat. Când ceva e mai puțin decât perfect, ei abandonează. Apoi, își deschid în suflet o altă constituție, în care strecoară dreptul la stângăcie. Și numele lor e mereu ocolit de acest drept.    Armele lor sunt lustruite. Și-au pregătit cel mai elegant costum, și-au exersat mișcările. E o zi minunată, 4. 04, pentru iubitorii de simetrie. Aceștia sunt oamenii care vor să știe mereu unde se află, în ce punct, în ce proiecție a punctului, în ce tangentă a punctului. Aceștia sunt oamenii care au vibrat când au citit despre stadializarea în oncologie. Aceasta sunt eu.    Dintre toate negurile lui Emil Cioran, eu am reținut doar atât (într-un caiet cu coperți roșii, lângă numărul 746): "Oricât m-aș lupta pe culmile disperării, nu vreau și nu pot să renunț și să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările și tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele, deplasat în cine