Postări

Se afișează postări din 2017

Următorul pas

Imagine
Biruința are multe surori,  Dar nu toate sunt ale tale. Te zbați să o prinzi pe cea îmbrăcată în violet, Când tu ai inimă de altă culoare.   Tu strigi în gând versul ce a fost scrijelit pe talpă,  Și îți cauți vechea hartă  în mâini. Busola ta se visează răsturnată, De liniști ce se nasc în alte lumi. Dar taina nu mai stă în calcul,  Nici în deciziile abrupte; Învață-ți numai sufletul cu faptul Că biruința își pregătește pasul. Inspirația muzicală: The Prodigy-"Climbatize"  (melodia aceasta îmi lasă mereu senzația că mă aflu într-o realitate supraetajată, unde tot ce e obscur la un anumit nivel devine limpede mai târziu.) Sursa fotografiei   

Toate lucrurile ce încap într-un om

Imagine
   Într-un om se strecoară copilăria. Ea rodește în multe feluri, dar adultul de mai târziu va prețui mereu faptul că a învățat să se roage. Atunci i se deformează degetele drepte, căci scrie cuvintele prea apăsat. Și parcă tot ce-i al lui crește sub această boltă a apăsării, în bucle și deviații, înflorind pe la colțuri și în pământ sterp.    Apoi, se va întâlni cu neprăvăzutul, care va fi de două ori mai mare decât omul nostru. Nu va ști cum să-l adune altfel decât înfășurându-l în propriul suflet, ca pe un fir nesfârșit al cărui ghem ar cântări prea mult. Și astfel de legături primejdioase nu-și vor găsi dezlegarea, dar se vor transforma într-un izvor încăpățânat și pur.     Peste chipul omului, vor trece lacrimi mari și zâmbete care încrețesc ochii. Raportul dintre ele va fi mereu un mister. Peste inima omului, vor aluneca păreri de iubire și o singură certitudine. În minte și în trup, se vor ciocni planuri, melodii, stadializări, dorințe, instincte și descurajări. Și nu

Diviziuni

Imagine
   Nu știu să negociez cu timpul,  Dar aș încerca să-i vorbesc unei secunde. Aș vrea să-i aud fâlfâitul ascuțit când greșesc, Să construim împreună ziduri între cereri, Să le despărțim pe cele rele Înainte să prindă rădăcini în adâncurile mele. Poate că secundele ar ști limbajul lui Și m-ar ajuta să-i înțeleg gesturile sacadate; Aș întinde eu mâna pentru el, Să-i dau ce caută cu nerușinare, În ceasul meu umbrit de o mirare. Inspirația muzicală: The Prodigy-"Charly"  (multe revelații s-au petrecut pe melodiile lor, oricât de improbabil ar părea. Basul acela nu pare să simtă trecerea anilor.) Sursa fotografiei

Marile așteptări

Imagine
   În ultimul an de facultate, viața ar trebui să semene cu o linie izoelectrică, să fie lină, perfectă, înțeleasă până la ultimul amănunt, iar eu să fiu marinarul cu visele adormite. Să nu mă tulbure nimic, să nu mă atingă nicio intensitate, să respir regulat.    Câte căsuțe cu experiențe  ar fi trebuit să bifez până la 24 ani? Care e punctajul necesar pentru a merge pe drumul ales  de inima mea? Mă voi muta, din nou? Voi fi eu vreodată un om resemnat?          Marea decizie e aceea de a lăsa credința să perforeze pielea aspră a rațiunii. De fiecare dată când mă tem de timp și îl cert, ceva îmi aduce aminte de Creatorul lui, de Cel Căruia Îi pasă de secundele mele. Și apoi mă liniștesc și sper și reascult  "The fat of the land" (The Prodigy, 1997) .     Albumul acesta mă transformă într-o turistă ce străbate străzile Indiei purtând o geacă de piele. Revin la el ori de câte ori vreau să-mi amintesc de mine însămi, de idealismul ce pare să mă încetinească. Oare care e

Timpuri vechi

Imagine
Lasă-mă să cresc în jurul întrebării; Eu îmi revendic dreptul să mă înșel, Căci învăț să fiu a necunoscutului stăpână, Dar nu mă pot supune răspunsului scris de propria-mi mână. Un "dacă" ți-aș da ție, pentru proteste, Un altul ar adăpa orele nopții; Iar eu, făr-un notar care s-ateste,  Aș săruta subtil obrazul sorții. Și știu că anii par amenințare, Ei cer să mă îndrepte, cu mult sârg, Dar eu mai am un "dacă", Bătrân ca Întruparea,  Ce mă trezește și-mi spune că-i flămând. Sursa fotografiei

Imprudență

Imagine
Te vreau fără aureole, Cu multe semne de întrebare, Cu mâini rebele în căutare, Născute, parcă, într-ale mele. Cu golul și cu fremătarea, Roadele mele cresc mai dulci, Iar dorul, subțiindu-și calea, Scobește un umăr ca să-l culci. În locul fără de pereche, Ușor, am deveni risipă; De-am fi aduși pentru o clipă, Să legăm rosturile cu taina. De aceea curge înțelepciune, Pe frunți fără aureole; Iar timpul nu mai are nume De grec răpus printr-o minune. Inspirația muzicală: Jesse Cook-"Double dutch" (1. Cât de frumos a trecut timpul peste chitaristul meu drag, Jesse Cook! M-a cucerit cu un singur cântec,  "Closer to madness" , cu parfumul lui de noapte roșcată. 2. Violonistul Chris Church se află sub aceeași stea a intensității.) Sursa fotografiei

Sometimes, anger dies

Imagine
   Există atâta frumusețe în jur, dar întâlnirile cu ea sunt mai rare ca oricând. O vezi la orice colț, e zgomotoasă, te strigă, gesticulează, dar nu te atinge sufletește. E acolo, ACOLO, și nu AICI, în intimitatea chemării tale.    Încercând să-mi îmbrac interiorul într-o haină strâmtă, am ajuns să accept faptul că nu am scăpare. Nu pot fi altfel decât sunt. Grăbită, dar cu o măsură de răbdare în plus. Certată cu starea de mijloc. Cu ochii mamei și părul tatălui. Alegând intuitiv, cu prețul înșelării.    Înainte să mă iubești, trebuie să mă asigur că mi-ai ascultat sufletul și că nu ai fugit. Iar dacă îți place stilul trupei Hooverphonic, ești pe calea cea bună. Muzica lor e ușor sumbră, dar pasională; nu se despart niciodată de viori, pentru că ele sunt singurele instrumente care creează senzația de nemurire. Dumnezeu a răsturnat eprubetele cu talent și grație când i-a adus pe lume. Oare avem vreo justificare când rostim: "Nimic nu mai e pur în acest mileniu." ?  

Nesăbuință

Imagine
De-ar ști cuvântul  Că se va pierde înainte de a fi rostit, S-ar arunca direct în faptă, Cu riscul de a părea nesăbuit. Unde să-și caute chinul Gândul născut spre a fi irosit? Ce loc l-ar tortura mai aspru Decât sufletul prea laș pentru a fi cinstit? Inspirația muzicală: Hooverphonic-"No more sweet music" Sursa fotografiei

Orizont

Imagine
Nu știu ce voce îmi spune Că, la orizontul perseverenței, Se află renunțarea,  Dorindu-și să fie găsită mai devreme. Lângă ea, rătăcirile delirante S-ar scufunda în voaluri albe Și n-ar mai trebui să ne prefacem Străinii unor inimi deja gustate. Inspirația muzicală: Hooverphonic (with Orchestra)- "Mad about you" Sursa fotografiei

Mă găsești într-un punct de suspensie

Imagine
Mă tentează, uneori, răzbunările duioase; Aș vrea să joc și eu un teatru al amânării mincinoase, Să am o voce mai subțire Și să-ți răspund prin puncte de suspensie. Să mă traduci pe muchia dicționarelor roase, Iar când apuci să mă înțelegi, Să-ți spun o altă povestire. Păcatul meu e că nu-mi stă în fire Să-mi schimb dorințele-n orbire. Sursa fotografiei

Ghicitoare

Imagine
  În ce ți-ai învelit minunile interioare? Ți-e teamă ca, atingându-le,  Să le prefac nemuritoare? Îmi place să mă cred de negăsit, Când alții îmi știu mai mult de-un sfert de ghicitoare. Sursa fotografiei

Cum să-mi fii drag

Imagine
   Pot să îmbrac apărarea din copilărie, să cred că voi îndepărta pericolele sau fericirile închizând ochii. Dacă mă încrunt și nu mai respir, nimic nu mă va răni. Totuși, nu există nicio metodă prin care să schimb hotărârea unui străin de a-mi deveni drag. Înainte să mă dezmeticesc, alunec într-o spirală care se naște în mine și sfârșește în neant ( dacă  sfârșește).     Cum începi să mă cuprinzi? În etape, în subcapitole și săgeți (să sperăm că am avut parte de un Cupidon cinstit de data aceasta): ceva fizic. Nu perfecțiunea, ci o frumusețe nefinisată, care să-mi fie atât de scumpă încât să nu o pot păta cu vanitatea mea. Știu prea bine cum se manifestă chemarea estetică în mine-oamenii încetează să mai aibă globi oculari; aceștia capătă "culoarea muzicii Depeche Mode" sau  devin prizonierii unei delimitări marine, ce se oprește brusc într-un defect fermecător; ceva sufletesc. Un entuziasm dintr-o altă lume, o energie și o pace, un imbold de a fi mai mult din

Fără radar

Imagine
Motto: "Sometimes, I feel like a prophet, misunderstood." Linkin Park    Deseori, mă întreb care sunt șansele de a găsi, în această lume, lumea pe care o caut. Există vreo formulă care să mă ajute? Vreun cont ce-mi poate depozita aspirațiile? Un contract, asemenea celui de la 12 ani, unde ceream acordul mamei în legătură cu viitoarea mea carieră în astronomie?    Alteori, mă întreb ce își dorește lumea de la mine. Mult timp am iubit scena finală din   "Black Swan"   și am tânjit după momentul meu de perfecțiune, după clipa aflată dincolo de omenesc și de limite. Nu m-am gândit la prețul sfericității. Eram eu dispusă să îl plătesc? Ar fi trebuit să împrumut puțin roz de la cei ce-l poartă și câteva generalități și tot nu aș fi reușit.    Cu greu am acceptat că principiile au o viață proprie, că există per se. Împlinirea nu le validează, nici nu le îmbogățește. Cumva, ele știu să ni se întipărească pe chip, se recunosc și se atrag. Dacă le deformăm,

Placebo

Imagine
  Să nu-ți cânte vreodată un pian în inimă; Sunetele lui sunt izolate, Nu știu să se țină de mână. Sunetele lui sunt asemenea cheilor aruncate pe fundul oceanului: Nu le auzi căzând, Dar ecoul lor rămâne în încuietoare. Sunetele lui sunt începuturi  Care au uitat să-și pună speranța în cer, Iar acum se plâng de pământul ce le dărâmă. Eu n-am avut niciodată un pian în inimă. Eu sunt copilul unui violoncel, Ce mă învață să despart pasiunea de patimă. Inspirația muzicală: Elliot Goldenthal-"Still life" Sursa fotografiei

2.4.

Imagine
Nu-mi pot aminti de tine decât o singură dată; După aceea, îmi voi aminti ultima amintire a ta. De-ar fi dreaptă această lege, Te-aș vedea diluându-te în orizont; Cu fiecare zi ce-ar trece,  Ai înceta să fii iluzie și gând. De-ar fi dreaptă această lege, Ai cântări mai puțin în fiecare noapte; Și așa, ușor, te-aș arunca spre astre,  Să le înveți pe ele furtuna din ochii tăi. Inspirația muzicală: Marina and The Diamonds-"Electra Heart" Sursa fotografiei

În zori

Imagine
Adie un vânt de nemurire, Purtat pe aripi transparente, Iar neguri, cunoscute mie, Vor, deodată, să se îndrepte. Cred că voi rămâne trează Și voi afla darul pregătit De mâini mărețe și fără de păcat; Îl voi atinge și nu o să se spargă, Căci inima mea a învățat să fie pradă Fericirii ce-o prinde de picior. Sursa fotografiei

Magnetism

Imagine
  M-am trezit cu liniștea pe tâmple- Mi-a spus că izbăvirea vine în curând. M-am trezit cu liniștea pe tâmple- Mi-a spus că izbăvirea nu va veni vreodată. Eu am înnodat vocile profețiilor Și le-am lăsat să se iubească Până vor ajunge la un acord. Sursa fotografiei

În curs de nesfârșire

Imagine
      Personajul principal dintr-o carte neterminată stătea pe banca apărării. Atât de neterminată era povestea lui, încât nici nu-i aflase genul. Își dorea să fie marinar, dar i s-a zis că nu-i de-ajuns să rostești "pupa" și "prova". Își dorea un castel, dar se temea că răceala zidului o să-i intre în suflet. După poziția mâinilor și adâncimea privirii, putea fi o fată de pension.     Cum se supărase pe Autorul lui! Cum îl așteptase la intrare, în fiecare dimineață, cerându-i continuarea sau finalul! Cum se apucase să-și compună propriul deznodământ, cu literă apăsată și deznădăjduită!     Și acum, când Creatorul lui era acuzat de indiferență, el se afla în primul rând, gata de mărturisire. Din inima lui nefinisată ieșea o duioșie care nu-și căuta paginile lipsă.  Inspirația muzicală: Axel Thesleff-"Bad karma" Sursa fotografiei

Alint

Imagine
  Probabil că suntem Doar piese într-un caleidoscop cu lumină îngustă. Capetele sunt închise; Fizica nu ne mai vizitează de mult Și noi nu o întrebăm ce mai face. Nu ne mai știm culorile, S-au amestecat în oglindă și pe retină; Am început să semănăm atât de tare Încât am uitat cum era când ne vedeam sfărâmați Într-a lumii prinsoare. Sursa fotografiei

Basm răsturnat

Imagine
   Permite-mi să-ți spun că familiaritatea nu e fadă, așa cum ți-o închipui. Ea are o aromă exotică, ce lasă cicatrici sau semne de frumusețe pe unde trece. Ai fi gustat-o dacă mergeai în cizmele altcuiva, uitând de proprii pași?    Permite-mi să demontez, pas cu pas, decorul lucios în care ai înghesuit ce aveai mai de preț. Dacă ai fi mezina unui împărat absent, te-ai strecura tiptil în fiecare odaie a palatului. Nu ai începe cu singura amenajată pentru tine; parcă nu îți vine să intri, parcă e prea pe măsura ta și ți-e teamă că nu o meriți. În schimb, vei forța orice zăvor nepotrivit, iar eu nu o să te strig, nici nu o să te opresc. O să te las până ajungi la adevăr, pentru că așa ești tu, preocupată de ceea ce începi sau începe pentru tine. Și știu că ai nevoie să auzi fericirea spunându-și numele cu voce aspră și să atingi mâinile mântuitoare, să te convingi că încapi în rana din mijlocul lor.     Pe firul nedumeririlor o să ajungi în locul ce nu trebuie apărat. Prefer să te

Să nu (te) încui

Imagine
   Cum de ai uitat că, Atunci când lași doi tineri să stea prea aproape, Le vei vedea sufletele amestecându-se în noapte? Cum de ai uitat să încui nevinovăția Și să pui de strajă ceva mai greu decât beția albastră A celor ce nu cunosc altă culoare? Chiar dacă Ți-ai fi amintit, M-aș fi prefăcut eu că uit; Și aș fi descuiat ușile grele,  Să fac loc fericirii și frâmântării mele. Sursa fotografiei

Urmă și rost

Imagine
Motto: "Eu am întemeiat inima ta întru tine și credința ta și răbdarea ta."     Am mai scris despre  Adam și Eva , pentru că mi-e tare dragă Geneza. De ce nu i-a fost de-ajuns cerul primului om? Infinitul nu avea rost de unul singur?     Îmi place să cred că am o coastă în plus, străină, ce se învârte și apasă inima, căutându-și în tăcere corespondentul genetic. Uneori, îmi doresc doar să o arunc, ba chiar să o dăruiesc unui necunoscut, să o arunce el pentru mine. Revoltele vin și pleacă, urmele creației rămân. De fapt, eu cred că se repetă cu fiecare dintre noi. Într-un altfel de rai, Dumnezeu răstoarnă eprubete și înnoadă totul în jurul unei coaste suplimentare sau al unei agenezii osoase. Și astfel mergem pe străzi, cu prea mult sau prea puțin, căutând să îmbinăm în zeci de feluri ceea ce ar trebui să fie unic și sfânt.     Chimia pe care o tot izgonim în colțul superficialității (mai ales când vine de la o urmașă a Evei) e vocea șoptită a laboratorului pri

Dreptul la stângăcie

Imagine
   Vânătorii de miracole sunt visători foarte organizați. Au liste și programări, tipare și căsuțe de bifat. Când ceva e mai puțin decât perfect, ei abandonează. Apoi, își deschid în suflet o altă constituție, în care strecoară dreptul la stângăcie. Și numele lor e mereu ocolit de acest drept.    Armele lor sunt lustruite. Și-au pregătit cel mai elegant costum, și-au exersat mișcările. E o zi minunată, 4. 04, pentru iubitorii de simetrie. Aceștia sunt oamenii care vor să știe mereu unde se află, în ce punct, în ce proiecție a punctului, în ce tangentă a punctului. Aceștia sunt oamenii care au vibrat când au citit despre stadializarea în oncologie. Aceasta sunt eu.    Dintre toate negurile lui Emil Cioran, eu am reținut doar atât (într-un caiet cu coperți roșii, lângă numărul 746): "Oricât m-aș lupta pe culmile disperării, nu vreau și nu pot să renunț și să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările și tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele, deplasat în cine

Calea sigură

Imagine
Nu-i așa că, dintre toate posibilitățile din lume, Ai alege fatalitatea, Singura ce te-ar duce într-un loc anume? Eu n-aș împărți jertfele în ușoare și grele, Ci le-aș zgudui până ar coborî sensul din ele. Sursa fotografiei

Spre ce porți mă porți?

Imagine
De-aș fi Tu, Cu tot cerul la îndemână, M-aș zgârci un pic Și nu aș irosi minuni de dragul celor Ce nu știu să rămână. Ce înseamnă pentru Tine o simplă fremătare, O pânză sfâșiată sau un vânt de încurajare? Mai puțin decât pentru omul  Ce înghite marea pentru a stinge altă mare. De-aș fi în pace doar o zi, Aș auzi îngerii și sfinții râzând De dorințele-mi fără petec. Cu blândețea lor, Mi-ar îndrepta gândul bezmetic, Iar eu aș deveni o bătaie în minus La porțile uzate de întrebare. Sursa fotografiei

Reîntregire

Imagine
Am visat că fericirea dormea lângă mine Și că eu mă trezeam mai devreme Doar pentru a-i număra degetele de la o mână, De teamă să nu-i lipsească vreunul. Până și visul are nevoie de o dovadă că e întreg. Inspirația muzicală: Twenty One Pilots-"Heathens" (e ceva tare special în fiecare piesă a trupei) Sursa fotografiei

La foc mocnit

Imagine
   Cât timp e intens, e real-aceasta este una dintre convingerile mele. Lucrurile mediocre pot fi ușoare sau apăsătoare, pot stoarce un zâmbet sau o pace artificială, pot atrage admirația lumii, dar nu rămân în picioare. Se dezmembrează asemenea unor coșmaruri la ivirea zorilor, părăsesc amintirea pentru că nu au avut vreodată ceva de oferit.    Ceea ce intens e real, dar nu neapărat bun. Drumul spre mistuire începe cu o adiere dulce, cu o falsă promisiune de infinit. De bunăvoie mi-am culcat mâinile în matricea strivitoare, căci nu-mi arătase nimeni cum să alunec în palme care știu să prețuiască.    Care sunt ''termenii pasiunii" (Irvin D. Yalom) noastre? Căutăm omul care strigă mai tare sau pe cel înțelept în tăcere? Pe cel ce pășește mai repede sau pe cel ce știe unde merge?    Adevăratul foc trebuie să aprindă o candelă, într-un altar, fără să se rușineze. Dacă îngerii ar fi martorii iubirii noastre, am mai iubi la fel?    Am ascultat  "Sha

Altfel

Imagine
   -Vezi și tu? te-am întrebat, dar, pentru tine, oamenii erau la fel, așezați ordonat pe un rând curbat, cu umerii întorși spre fereastră. De fapt, nu cred că ai zărit umerii, nici bărbiile diferite, nici nuanțele de albastru cu alungirile și îngustările lor.    Doar eu, (de altfel, o ființă a senzorialului), mă agitam fericită, pentru că era prima dată când cunoșteam ceva cu ochii sufletului. Nimeni nu mă învățase, nici măcar cerul nu-mi spusese. Dar el, tocmai el, nemăsurabilul, un ghem în preajma inimii sau o pânză sub piele, sufletul, VEDEA. Ceva strălucea într-o parte, imperfect, neterminat, om...pentru tine. Eu simțeam că, ori la capăt, ori la nod, împărțeam aceeași nemurire.    Dacă viața și-ar fi răsucit ultima buclă în acea zi și m-ar fi adus în fața firului despicat, n-aș fi fost tristă. Aș fi știut că magia nu mai e o dorință imprimată stângaci și precoce de carțile lui Mihail Drumeș, ci o realitate deja experimentată.      Lumea, pe care o trăiam doar dintr-o pl

Indigo

Imagine
      M-aș liniști într-o poțiune dulce-amăruie, Roșcată în apus Și palidă în lumina lunii. Mi-ar fi mâinile ușoare De-ar ciopli rotunjimi și alunecări  Răzgândite între uman și splendoare. De-ar coborî cerul în mine, Să-i vorbesc despre chemările străine, M-aș întinde mai puțin  Decât pot nesfârșirile mele. Și aș fi eu însămi poțiunea dulce, Roșcată în înserări; Și aș fi eu însămi poțiunea amară, Palidă în întunecări. Inspirația muzicală: Depeche Mode-"Corrupt" Sursa fotografiei

Fantezie

Imagine
   Inima e o balerină cu talia învelită într-un centimetru, suspendată în neant, în balansul perfect al descumpănirii. Un străin, mereu cu chip de umbră, îi măsoară frăgezimi nenumite, calculând șansele de a i le frânge. Din trei încercări, ar pierde măcar două, căci pielea înghețată știe a simți dezamăgirea înainte să se întâmple.    O balerină ce se abandonează piruetelor infinite, destrămând frânghia primordială, scuturând mâna deja nesigură a bărbatului, așteptând să treacă al șaptelea val al mării iernatice și anume cel izbăvitor.    Inima e o Matrioșkă răsturnată, în care s-au cuibărit toate ale lumii. Cu buze strânse, cu ochii mari, dar fără steluțe, cu freamăt de libelulă albastră, cea mai firavă încăpere cardiacă își dilată pereții translucizi.    Poate că, dacă m-aș răsuci încă o dată, aș ajunge, pe firul de mătase, până la chipul umbrit și l-aș cuprinde cu furie și impulsivitate, ca să văd dacă e oglinda arderilor mele. " Sometimes, when there's joy in

Indefinit

Imagine
Nu-i vina ta că ești grăbit Și-mi tulburi zmeul adormit; E vina ta că ești încet, Mă lași cu zmeul treaz în piept, Când știi că-mi trebuie un infinit Ca să-l văd iarăși fericit. Sursa fotografiei