Nepotrivire
Atât de nepotrivită cu lumea
Pari tu, iubito,
Încât tot ce atingi
Rămâne cu o urmă a solitudinii tale.
Te simțeam sprijinindu-ți bărbia pe umăru-mi moale,
Dar mă temeam că-mi vei fi sfărâmare;
Tu, ca să mă îndupleci,
Îmi spuneai că unele melodii îți par albastre
Și că ai vrea să-ți desenez conturul buzelor cu degetul mare.
Atâta nepotrivire am purtat în fire,
De când ți-am cunoscut glaciala răzvrătire
Și n-am știut să o cuprind în mâinile mele.
Acum, soarta îmi este a rămâne
Privindu-te, iubito,
Iubind pe altul, mai curajos ca mine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Voci rabdatoare