Adâncuri


Tu ai ceva adânc, 
De copil lăsat pe pajiște fără răspuns,
De jar și primăvară timpurie,
De grabă și așteptare prelungă,
De fugă și de încremenire mândră.

Ceva adânc și încă necuprins,
Ceva al omului pătruns de vis,
Al zilei ce a trecut
Și al tăcerii ce doare 
Mai mult decât oricare alt cuvânt.

Așa îmi vorbea un gând,
Când eu voiam să-l uit pe pajiște, 
Ca pe-un copil fără răspuns.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?