Lucruri mărunte


   Uneori, filosofia trebuie scuturată de pe umeri. Uneori, e bine să îmi înalț genele fără să mă întreb dacă freamătul lor lasă în urmă praf de înger sau de frânghie destrămată. Să iau în palme doar ce pot cuprinde. Să calculez doar ceea ce poate fi strecurat în tabele. Să mă bucur de mirosul cafelei. Să cânt Primadonna (Marina and The Diamonds), învârtindu-mi o buclă pe deget. Să recitesc pagini de jurnal, pagini despre zile în care nu datoram fericirea nimănui. Să îmi întind mâna spre Dumnezeu și să închid ochii. Să încordez ceasul mecanic, de teamă să nu rămân fără timp. Să râd ca Sharon Osbourne, preț de jumătate de oră. Să îmi amintesc de ceea ce mi s-a spus cândva-că nu va trebui să fac zgomot pentru a fi remarcată.
   Întrebările nu mai merită zbuciumul meu. Ele trebuie alungate într-un colț și învelite în propriile voaluri. Într-o zi, se vor întoarce supuse, flămânde, cu răspunsurile pe brațe.

Comentarii

  1. Ulalaaa! :) Iar m-ai făcut să deschid caiețelul cu „fraze memorabile”! ^^ Superb!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că te-am făcut să zâmbești. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate conteaza mai mult intrebarile si mai putin raspunsurile. Cel putin, eu am trait pana acum cu aceasta convingere.
    Dar, intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este sa stim cum sa traim fara prea multe intrebari si raspunsuri, sa stim "sa il dam deoparte pe Socrate", asa cum sugereasa si minunatele tale versuri.

    Esti un om special.

    RăspundețiȘtergere
  4. Când rămânem fără răspuns, ne simțim uitați de cer.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?