luni, 22 februarie 2016

Dor de înger


  În rai, totul era cânt și bucurie. Îngerii își fluturau uriașele aripi, care n-au cunoscut vreodată neputința. Ce știau ei despre înfrângere sau amânarea amară? Ochii lor astrali nu se închideau, pentru că nu aveau un întuneric de care să se ferească.
   Dansau cu grație printre dorințele muritorilor, încercând să le cuprindă cu penele subțiri. Unele erau atât de arzătoare, încât nu-și găseau refugiul nici în cer, nici pe Pământ. Altele erau nedemne și, cu toate acestea, se împlineau.
  Era o distanță prea mare între piatră și orizont, așa că nimeni nu mai ținea numărătoarea solilor pierduți. Resemnarea cuprindea neînțelesul, transformând sufletele de speranță obosită în colivii.
   Un singur înger a coborât din cerul dulce, orbind pe cale, pentru a opri destrămările interioare. Nu avea o inimă, însă își scutura aripile de la capăt la altul al lumii, strigând deznădăjduit: "Să nu deveniți de plumb, să nu deveniți de plumb..."

Inspirația muzicală: Chambao-"Pokito a poko"

Sursa fotografiei

4 comentarii:

rusoaica spunea...

Tot trist, tot trist...
De ce sa orbeasca, saracul? Sunt atat de multe lucruri minunate de vazut, de marturisit!
Si de ce totul "era" si nu "este"? Raiul e doar la doi pasi, si-ti trebuie ochi sa-l vezi, insa exista, stiu ca exista, cu tot cu bucurie si cant! ^^

Andreea Scutariu spunea...

De-abia aștept să găsesc raiul acela! Eu văd doar secvențe din el, care dispar foarte ușor.

Bianca Badea spunea...

Pe mine nu prea ma inspira muzica... Mai mult imaginile.

Andreea Scutariu spunea...

Eu ascult muzică ore întregi, e fundalul inspirației, amintirii, visului. Aș putea spune că am nevoie de cuvânt, de melodie și de fotografia perfectă atunci când încep să scriu.

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers