sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Pasiune


   Dacă m-aș putea transforma într-un instrument, aș fi violoncel. Aș fi extrema stângă într-un cvartet, nota cea mai gravă, silueta cea mai apropiată de feminitate. Aș avea culoarea vulcanului mocnit și coarde lungi, încă nedescoperite. Aș fi rezonanță și intensitate, ideal și chimie întrupată.
   N-aș adormi în ecoul aplauzelor, ci în mine însămi. Aș purta sub pleoape "o supunere mută, care se întâlnește adesea la caracterele pline de pasiune"(Thomas Hardy). Mediana lumii m-ar ocoli și mi-ar cere să-mi șlefuiesc viziunile. Dalta compromisului mi-ar sta aproape în momentele de îndoială...
   Aș fugi spre clipa următoare, dar gleznele nu-mi mai aparțin. Timpul a devenit o întrebare roșcată.


1 comentarii:

rusoaica spunea...

Dar de ce "nota cea mai grava, silueta cea mai apropiata de feminitate"?

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers