Îndemn
Să greșim crezând,
Sprijinindu-ne tâmpla pe secera timpului
Și inima pe roca fierbinte.
Să greșim căutând
Poezie într-o lume răsturnată.
Să greșim arzând
De dor nepământean,
Să nu pășim zadarnic
Spre ultimul liman.
Notițe needitate
Nu păstra ce nu poți atinge. Fața lui e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta în locul tău? Vocea lui e ușor de recunoscut; Dacă zâmbește lângă un copil, sigur are vocația de tată. Îi place un film complicat și acum îl vezi filosof; Asculți muzica lui de parca ar fi a ta, te apuci de analiza literară a versurilor și speri să fii tu protagonista. "Ce geniu! Ce profunzime!" îți spui , De-ai putea dezbate asta privind cerul , dar fără a vedea stelele, pentru că ai devenit mioapă între timp. Bărbia ta încape perfect în unghiul dintre police si index, de ce nu știe oare? E amprenta amprentelor unei lumi de atracții primordiale și de proiecții, iar o astfel de schelă nu poate fi urcată de nimeni. Nici măcar de tine însăți, cea care oferă feliuța de ființă, niciodată întregul. Fața mea e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta (în locul tău)?
"Să greșim căutând
RăspundețiȘtergerePoezie într-o lume răsturnată." - așa greșeli să tot faci!
Sper să mă rătăcesc pe calea binelui.
RăspundețiȘtergere