Ultima pasăre


Purtam teama de a fi ultima pasăre, cea rămasă pradă înghețului. 
Teama de a afla adevărul prea târziu;
De a fi uitată de stolul mărunt; 
De a cântări mai mult
Decât poate suporta văzduhul.

Purtam urmele absenței
Și rugile fierbinți;
Tânjeam după dulcea contopire
Dintre divin, uman și tăcere.

Despicam vechea lumină,
Cu inima tocită în încercare.
A mea era liniștea deplină,
Răsplata unui veac de însingurare.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?