Stele căzătoare

Pământul se rotește într-un alt sens de ceva vreme. Nu ne mai lasă timp de ființare, nici de devenire. Reflectoarele se sting rapid, iar noi avem dreptul la o singură reprezentație. Să ne grăbim să fim măsurați, să ne căutăm în aplauzele din sală. Să primim confirmarea ternă a lumii, să orbim audiența cu nesiguranța din privire.
Oare ce va rămâne după ce a plecat ultimul spectator? Rușinea de a fi fost un dar deschis înainte de vreme, prin fumul cafeniu al ultimului compliment. Nimeni nu se va întoarce să ne acopere oglinzile interioare. Militanții au ales instinctul reflectat.
Cât mi-am dorit să posed clipa validării! Să fiu dorința împlinită, limanul lin al tâmplelor zbuciumate.
Am așteptat unsprezece ceasuri pentru a deveni un ecou argintiu. Vânturile m-au împrăștiat, până am ajuns în urechea soldatului care a dezertat.

V-ați întrebat vreodată de ce iubim stelele căzătoare? Ele ne învață că urmele lungi valorează mai mult decât sclipirea de-o secundă.

Inspirația muzicală: Marina and The Diamonds-"Immortal"

Sursa fotografiei