marți, 1 septembrie 2015

Albe uitări


Solii s-au întors, frânți de-a lor menire;
Etenul meu nu mai veghează peste tine 
Și nici fluturii nu mai poartă
Ceruri răsturnate pe aripi.

Cu un praf de gheață, cu altul de foc, 
Am vrut să opresc timpul din joc,
Dar visele mele de nemurire
Au luat a îngerilor fire.

Noaptea de granit e ascunsă-n stele căzătoare,
Privesc lunga îndoială din a lor alunecare,
Cu ochi mari, de dor,
Cu ochi mari, de întrebare.

Al meu răspuns n-a mai ajuns.
A fost nedemn? A fost răpus?
Ori destrămat într-un apus?

Alți zori mă cheamă, alte zări
Vor cerne în suflet albe uitări.


2 comentarii:

Interzisa spunea...

poate era un rasarit si l/ai confundat cu un apus.

Andreea Scutariu spunea...

Poate că era așa. Din fericire, soarele răsare chiar și atunci când nu cunoaștem toate răspunsurile.

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers