joi, 24 septembrie 2015

Ultima pasăre


Purtam teama de a fi ultima pasăre, cea rămasă pradă înghețului. 
Teama de a afla adevărul prea târziu;
De a fi uitată de stolul mărunt; 
De a cântări mai mult
Decât poate suporta văzduhul.

Purtam urmele absenței
Și rugile fierbinți;
Tânjeam după dulcea contopire
Dintre divin, uman și tăcere.

Despicam vechea lumină,
Cu inima tocită în încercare.
A mea era liniștea deplină,
Răsplata unui veac de însingurare.


duminică, 20 septembrie 2015

Stele căzătoare


Pământul se rotește într-un alt sens de ceva vreme. Nu ne mai lasă timp de ființare, nici de devenire. Reflectoarele se sting rapid, iar noi avem dreptul la o singură reprezentație. Să ne grăbim să fim măsurați, să ne căutăm în aplauzele din sală. Să primim confirmarea ternă a lumii, să orbim audiența cu nesiguranța din privire.
Oare ce va rămâne după ce a plecat ultimul spectator? Rușinea de a fi fost un dar deschis înainte de vreme, prin fumul cafeniu al ultimului compliment. Nimeni nu se va întoarce să ne acopere oglinzile interioare. Militanții au ales instinctul reflectat.
Cât mi-am dorit să posed clipa validării! Să fiu dorința împlinită, limanul lin al tâmplelor zbuciumate.
Am așteptat unsprezece ceasuri pentru a deveni un ecou argintiu. Vânturile m-au împrăștiat, până am ajuns în urechea soldatului care a dezertat.
V-ați întrebat vreodată de ce iubim stelele căzătoare? Ele ne învață că urmele lungi valorează mai mult decât sclipirea de-o secundă.

Inspirația muzicală: Marina and The Diamonds-"Immortal"

Sursa fotografiei

joi, 17 septembrie 2015

Debut


Ce era libertatea? O autostradă americană în amurg, pierdută în deșert. Un vânt dulce-amărui pe buze uscate, o privire îngustată de căutări. O eternă călătorie într-o mașină veche, roșie, o melodie Depeche Mode. 
Ce este libertatea? Cerul violet, de toamnă. Electricitatea din măduvă, chimia din privire. Ceasul  meu mecanic, martorul mutărilor. Setea de frumos. Zâmbetul cu gropițe. Dorul de a iubi. Rujul roșu. Citatul cu numărul 887. Ecourile sintetice.
Simt o liniște aparte, simt că am ajuns la mine însămi. Păsările negre nu-mi mai apasă umerii, teama s-a spart ca un val la marginea stâncii. Vreau să trăiesc o poezie, chiar dacă nu voi fi tradusă și înțeleasă. Nicio părere externă nu poate umbri visurile mele, căci nu mai sunt material pentru sculptori cu mâini tremurânde. În eden și în oglindă mi-am găsit confirmarea, în revers mi-am înțeles traseul. 


vineri, 11 septembrie 2015

Post derivă


                          Motto: "It doesn't even hurt anymore." The Sixth Sense

Uneori, aștept să mă zguduie cineva de umeri, să mă întrebe de ce tresar privind alte lumi. Ce știu eu despre ele? Am dreptul să vibrez ascultând "Honeymoon" (Lana Del Rey)? N-am experimentat toate lucrurile mărunte; de ce mă aventurez sufletește pe tărâmuri mărețe? Nu pot rezista chemării.
Din fericire, nu toate poveștile îmi sunt străine. Unele par scrise pentru mine, cum ar fi scena finală din filmul "The Sixth Sense"Am fost acolo, singură în fața adevărului. Am cunoscut sentimentul prăbușirii, al timpului pierdut. Mi-am văzut doar partea mea de poveste, căci mi-era teamă de cealaltă jumătate. Mi-am dorit ca lumea să se oprească de dragul durerii mele, să mă alinte o clipă. Totul era neschimbat pentru Univers și totul frânt în mine.
Pierderea de Sine n-a fost fatală. Ea a devenit temelia reconstrucției mele interioare, permițându-i vieții să înceapă post derivă.

vineri, 4 septembrie 2015

Toamna din privire



                   Motto: "There's always been a melancholy in me, call it desire." Lana Del Rey

În spatele fiecărui zâmbet, ascund o baladă scrisă pe un portativ cu șase linii. Am un suflet de culoarea unei nostalgii roșcate, iubitor de mister, de depărtări. Ochii îmi sunt strălucitori, căci a fi sensibilă nu înseamnă a fi tristă. Am pornit în căutarea oamenilor ce reflectă secvențe din mine; regăsirea e încă o taină.
Din notele grave îmi voi compune fericirea, din ecourile așteptării vor evada fluturi. Poeziile vor prinde viață, sfidând pragmatismul cotidian. Însorite vor fi diminețile, fermecătoare nopțile. Voi ajunge la destinație întreagă, cu melodiile lente, cu filmele vechi, cu urmele fiecărei lupte. Voi strecura dezamăgirile într-un caleidoscop, ca să nu moară opace. Pe aripi voi purta infinitul.
Nu-mi rămâne decât să-mi păstrez toamna din privire și primăvara din suflet.

Inspirația muzicală: Lana Del Rey-"Old money"

marți, 1 septembrie 2015

Albe uitări


Solii s-au întors, frânți de-a lor menire;
Etenul meu nu mai veghează peste tine 
Și nici fluturii nu mai poartă
Ceruri răsturnate pe aripi.

Cu un praf de gheață, cu altul de foc, 
Am vrut să opresc timpul din joc,
Dar visele mele de nemurire
Au luat a îngerilor fire.

Noaptea de granit e ascunsă-n stele căzătoare,
Privesc lunga îndoială din a lor alunecare,
Cu ochi mari, de dor,
Cu ochi mari, de întrebare.

Al meu răspuns n-a mai ajuns.
A fost nedemn? A fost răpus?
Ori destrămat într-un apus?

Alți zori mă cheamă, alte zări
Vor cerne în suflet albe uitări.


 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers