Tăcerea



Farmecul tăcerii e ascuțit și dulce, dar concretul îl rănește întotdeauna. De ce nu putem măsura magnificul? De ce se pierd secundele dilatate? Soarele își mai amintește acea zi? 
Ce mai rămâne din necuvinte după recenziile sufletești? Nimic sau mai puțin decât nimicul. Mai puțin decât inoxul, mai puțin decât cenușa. Doar un ecou surd, care se regăsește în oglinzile altor povești și îmi adie la tâmple când mă aștept mai puțin.
Ceva din mine s-a trezit la viață în liniștea împărțită cândva, ca să se frângă sub povara lucrurilor nespuse. Dacă n-a fost, de ce îmi mai amintesc?
Să pretindem că tăcerea nu s-a întâmplat.


Inspirația: Marina Abramovic and Ulay, Museum of Modern Art, New York, 2010

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?