sâmbătă, 4 aprilie 2015

Când tu erai Saturn


Când tu erai Saturn,
Eu eram infinitul dansând în jurul pietrei și al gheții,
Predându-mă albastrului tău metalic,
Dăruindu-mă nimicului.

Când tu erai Saturn,
Eu aveam ochii lui Venus
Și brațele tăiate.
Bogăția mea era intangibilul, 
Spre care trimiteam mesageri orbi și plini de iubire.

Când tu erai Saturn,
Îți căutam poezia în nebuloasă.
Numai o eternitate mă mai despărțea de tine,
Numai un cuvânt nerostit
Și un moment netrăit.

Ce rost mai are acum
Să învii ce a murit?
Tu nu mai ești Saturn, 
Iar eu măruntul satelit.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers