Frumuseţe
Frumusețea se transformă în întrebare când rămân cu jumătăți de iubire. Mă privesc în oglindă și văd tot jumătate. Lipsește ceva cu adevărat în reflexia mea? Ceea ce mi-au luat străini în drumul lor spre alte chipuri?
Un Procust mincinos mă tot măsoară, însă de fiecare dată când încap în trup, devine sufletul prea mic. Spre ce frumusețe străină, opacă, moartă mă ghidează el?
Aș minți dacă aș spune că esteticul aparține spiritului, în timp ce trupul e o amăgire. Sunt chimie și sentiment, nu pot zbura doar cu o aripă. Frumusețea dragă mie e un far aflat la capătul portului, împărțit între electricitate și magnetism.
Electric-Îi privesc fruntea înaltă și simt inspirația pulsând în artere. Chip strălucitor, care-mi trezește poezia prin imperfecțiunile sale. Nu voi iubi un om despre care nu pot scrie, de mii de ori, în mii de feluri.
Magnetic-Violoncelist al inimii mele, ce eliberează muzica printr-o privire. Admirabil e cel ce-mi trezește ființa la viață, cel ce îmi descoperă profunzimi sufletești și ceruri neștiute. Încântător e cel ce rezonează în mine însămi.
Oare nu sunt și eu o secvență din sublimul pe care-l caut?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Voci rabdatoare