sâmbătă, 19 decembrie 2015

Bivalentă


Înainte,
Tindeam spre perfecțiune cu brațe mici,
Ardeam pe altare nezidite, 
Eram ofranda visului anacronic
Și preoteasă a secilor amânări.

Acum, 
Cuvântul se întrupează,
Iar concretul și întrebarea adorm la același piept.


vineri, 13 noiembrie 2015

Legământ


Am fost cuvânt în prima noastră lume,
Purtând sub coaste un dulce legământ
Și în palme paradisul sfânt.

În prima noastră lume,
Cerul nu se întuneca înainte de răsărit
Și nici răspusurile mute nu erau gravate în granit.

Spune-mi să opresc numărătoarea
Sensurilor despicate sub zenit.
Condu-mă spre tărâmul
În care așteptarea mea a luat sfârșit.


sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Strălucire


Aș putea să diluez strălucirea din privire,
Să ascund surâsul în pumnii rușinați,
Să las dramele lumii să-și dezgolească umărul
Și să-i răpească frunții dorul de visat.

Aș putea să fug la marginea căutărilor,
Să simt parfumul mării în noiembrie,
Să învelesc inima în șapte valuri
Și s-o ghidez, sceptică, înainte.

Aș putea să mă scufund în cea mai lungă noapte;
Din trup și suflet să păstrez doar o aripă,
Din crezuri să scriu o formulă matematică,
Din așteptări să fac rațiune finită.

Aș putea fugi oriunde:
La marginea valului,
Pe muchia șansei 
Sau a timpului,
Însă nu m-aș putea ascunde
De strălucirea ce-mi vestește infinitul.


joi, 24 septembrie 2015

Ultima pasăre


Purtam teama de a fi ultima pasăre, cea rămasă pradă înghețului. 
Teama de a afla adevărul prea târziu;
De a fi uitată de stolul mărunt; 
De a cântări mai mult
Decât poate suporta văzduhul.

Purtam urmele absenței
Și rugile fierbinți;
Tânjeam după dulcea contopire
Dintre divin, uman și tăcere.

Despicam vechea lumină,
Cu inima tocită în încercare.
A mea era liniștea deplină,
Răsplata unui veac de însingurare.


duminică, 20 septembrie 2015

Stele căzătoare


Pământul se rotește într-un alt sens de ceva vreme. Nu ne mai lasă timp de ființare, nici de devenire. Reflectoarele se sting rapid, iar noi avem dreptul la o singură reprezentație. Să ne grăbim să fim măsurați, să ne căutăm în aplauzele din sală. Să primim confirmarea ternă a lumii, să orbim audiența cu nesiguranța din privire.
Oare ce va rămâne după ce a plecat ultimul spectator? Rușinea de a fi fost un dar deschis înainte de vreme, prin fumul cafeniu al ultimului compliment. Nimeni nu se va întoarce să ne acopere oglinzile interioare. Militanții au ales instinctul reflectat.
Cât mi-am dorit să posed clipa validării! Să fiu dorința împlinită, limanul lin al tâmplelor zbuciumate.
Am așteptat unsprezece ceasuri pentru a deveni un ecou argintiu. Vânturile m-au împrăștiat, până am ajuns în urechea soldatului care a dezertat.
V-ați întrebat vreodată de ce iubim stelele căzătoare? Ele ne învață că urmele lungi valorează mai mult decât sclipirea de-o secundă.

Inspirația muzicală: Marina and The Diamonds-"Immortal"

Sursa fotografiei

joi, 17 septembrie 2015

Debut


Ce era libertatea? O autostradă americană în amurg, pierdută în deșert. Un vânt dulce-amărui pe buze uscate, o privire îngustată de căutări. O eternă călătorie într-o mașină veche, roșie, o melodie Depeche Mode. 
Ce este libertatea? Cerul violet, de toamnă. Electricitatea din măduvă, chimia din privire. Ceasul  meu mecanic, martorul mutărilor. Setea de frumos. Zâmbetul cu gropițe. Dorul de a iubi. Rujul roșu. Citatul cu numărul 887. Ecourile sintetice.
Simt o liniște aparte, simt că am ajuns la mine însămi. Păsările negre nu-mi mai apasă umerii, teama s-a spart ca un val la marginea stâncii. Vreau să trăiesc o poezie, chiar dacă nu voi fi tradusă și înțeleasă. Nicio părere externă nu poate umbri visurile mele, căci nu mai sunt material pentru sculptori cu mâini tremurânde. În eden și în oglindă mi-am găsit confirmarea, în revers mi-am înțeles traseul. 


vineri, 11 septembrie 2015

Post derivă


                          Motto: "It doesn't even hurt anymore." The Sixth Sense

Uneori, aștept să mă zguduie cineva de umeri, să mă întrebe de ce tresar privind alte lumi. Ce știu eu despre ele? Am dreptul să vibrez ascultând "Honeymoon" (Lana Del Rey)? N-am experimentat toate lucrurile mărunte; de ce mă aventurez sufletește pe tărâmuri mărețe? Nu pot rezista chemării.
Din fericire, nu toate poveștile îmi sunt străine. Unele par scrise pentru mine, cum ar fi scena finală din filmul "The Sixth Sense"Am fost acolo, singură în fața adevărului. Am cunoscut sentimentul prăbușirii, al timpului pierdut. Mi-am văzut doar partea mea de poveste, căci mi-era teamă de cealaltă jumătate. Mi-am dorit ca lumea să se oprească de dragul durerii mele, să mă alinte o clipă. Totul era neschimbat pentru Univers și totul frânt în mine.
Pierderea de Sine n-a fost fatală. Ea a devenit temelia reconstrucției mele interioare, permițându-i vieții să înceapă post derivă.

vineri, 4 septembrie 2015

Toamna din privire



                   Motto: "There's always been a melancholy in me, call it desire." Lana Del Rey

În spatele fiecărui zâmbet, ascund o baladă scrisă pe un portativ cu șase linii. Am un suflet de culoarea unei nostalgii roșcate, iubitor de mister, de depărtări. Ochii îmi sunt strălucitori, căci a fi sensibilă nu înseamnă a fi tristă. Am pornit în căutarea oamenilor ce reflectă secvențe din mine; regăsirea e încă o taină.
Din notele grave îmi voi compune fericirea, din ecourile așteptării vor evada fluturi. Poeziile vor prinde viață, sfidând pragmatismul cotidian. Însorite vor fi diminețile, fermecătoare nopțile. Voi ajunge la destinație întreagă, cu melodiile lente, cu filmele vechi, cu urmele fiecărei lupte. Voi strecura dezamăgirile într-un caleidoscop, ca să nu moară opace. Pe aripi voi purta infinitul.
Nu-mi rămâne decât să-mi păstrez toamna din privire și primăvara din suflet.

Inspirația muzicală: Lana Del Rey-"Old money"

marți, 1 septembrie 2015

Albe uitări


Solii s-au întors, frânți de-a lor menire;
Etenul meu nu mai veghează peste tine 
Și nici fluturii nu mai poartă
Ceruri răsturnate pe aripi.

Cu un praf de gheață, cu altul de foc, 
Am vrut să opresc timpul din joc,
Dar visele mele de nemurire
Au luat a îngerilor fire.

Noaptea de granit e ascunsă-n stele căzătoare,
Privesc lunga îndoială din a lor alunecare,
Cu ochi mari, de dor,
Cu ochi mari, de întrebare.

Al meu răspuns n-a mai ajuns.
A fost nedemn? A fost răpus?
Ori destrămat într-un apus?

Alți zori mă cheamă, alte zări
Vor cerne în suflet albe uitări.


sâmbătă, 29 august 2015

Viziune


Mi-am dorit ca ochii mei să devină lentile ale camerelor de filmat. Mi-am dorit o viață imprimată pe peliculă, una care poate fi redată la infinit, evaluată critic, etichetată. N-am vrut-o pentru mine, căci eu îmi cunosc adevărul, am vrut-o pentru ceilalți. Mă răneau scepticii, oamenii care-mi puneau la îndoială trăirile. Emoțiile mele nu erau măsurabile, prin urmare inexistente.
Cine are dreptul să-mi spună ce-a fost real în sufletul meu? Îmi amintesc perfect momentele electrice, revăd nuanțe, priviri, sunete, tăceri; le simt pulsând în fiecare dimensiune a ființei mele. Poate că nu e nevoie să explic nimănui, poate că unele experiențe ar fi profanate în încercarea de a le da o formă.
Mi-am regăsit o parte nenumită în documentarul despre viața și creațiile Marinei Abramović, numit Artist Is Present. Nu e un reportaj tipic, bun de urmărit la sfârșit de saptămână. Dimpotrivă, te provoacă să-ți schimbi dioptriile și să citești printre rânduri. Nu mă inspiră toate lucrările artistei, însă reprezentația ei de la Museum of Modern Art și-a lăsat amprenta eternă în inima mea. E inedit să oprești viața agitată a New York-ului pentru un minut de liniște, un minut în care a fi să-ți fie de-ajuns. 
Marina își dezvăluie povestea de dragoste trăită alături de Ulay, dovedind că trecerea anilor nu poate atenua strălucirea din priviri. O femeie remarcabilă, puternică, fermecătoare, care mi-a arătat că este vital să-mi fiu fidelă mie însămi, să am propria viziune despre existență și să lupt pentru ea. În timp, îi voi găsi și pe cei care rezonează cu mine.

Inspirația muzicala: Lana Del Rey-"Terrence loves you"

Sursa fotografiei

luni, 3 august 2015

Premiul Liebster


Premiul Liebster e un dar pe care-l primești de la un blogger pentru a-l împărți altor 11 suflete talentate. Îi mulțumesc Biancăi Badea pentru că m-a provocat așa frumos. 
Există și un mic set de reguli:
  • mulţumeşte persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
  • răspunde la toate întrebările primite;
  • nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;
  • formuleaza 11 întrebări pentru cei nominalizaţi de tine;
  • nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
  • trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.
Îmi place foarte mult să urmăresc interviuri cu persoane creative (Lana Del Rey, Marina Diamandis, Marina Abramovic, Björk), așa că voi fi foarte încântată să răspund întrebărilor propuse:

1. Care sunt lucrurile ce stau între tine și fericirea completă?
Eu însămi. Există ceva nedefinit în mine, ceva ce mă împiedică să ajung unde îmi doresc, însă lucrez la acest aspect și sper să reușesc să mă eliberez.
2.Ce crezi că vor spune oamenii la înmormântarea ta?
Nu m-am gândit niciodată. Probabil vor spune că am fost o persoană rezervată.
3. Dacă viața ta ar fi un film, care ar fi titlul cel mai potrivit?
Metamorfoză. Am traversat diverse etape, iubiri, concepții, stiluri muzicale, domenii de interes. Abia acum mă simt aproape de adevărata Andreea.
4.Ce ai face diferit în viață dacă ai ști că nimeni nu te-ar judeca?
Mi-aș exterioriza opiniile, aș avea curajul să încerc lucruri noi.
5.Ce făceai ultima dată când ai pierdut noțiunea timpului?
Ascultam Hooverphonic-''Mad about you". Petrec ore întregi pe fundalul unei melodii, pentru a mă cunoște mai bine, pentru a reînvia o trăire specială. Tot ce nu pot transforma în cuvinte se află în muzică și în ochii unor oameni.
6. Ce îți dorești cel mai mult de la viață? 
Îmi doresc sănătate și fericire pentru cei dragi, o iubire romantică, o carieră în medicină, o casă boemă, îmi doresc să scriu și să public, să-mi păstrez sufletul tânăr.
7. Care a fost cea mai mare aventură a vieții tale?
Faptul că m-am mutat de multe ori și a trebuit să mă adaptez rapid. Nu sunt foarte atașată de locuri, obișnuiesc să confund oamenii cu noțiunea de cămin.
8.Pentru ce ești cea mai mândră de tine?
Am învățat să fiu optimistă într-un mod sănătos. Când sufăr, nu-mi pun un zâmbet fals pe față, prefăcându-mă că nu simt nimic. Îmi iau un timp pentru plâns, analizat, ciocolată și re-re-re-vizionarea filmului ''Under the Tuscan sun", iar apoi cred din nou, cu entuziasm copilăresc.
9.Ce obiceiuri rele ai dori să nu mai ai?
Aș dori să nu mă mai critic atât de tare. De asemenea, aș vrea să fiu mai disciplinată, mai curajoasă, mai încrezătoare în forțele proprii.
10. Ce e onoarea și crezi că mai contează în ziua de azi?
Onoarea sau demnitatea, cum îmi place mie să-i spun, e curajul de a merge pe drumul corect, chiar dacă scurtătură e mai tentantă. Înseamnă să vezi binele înaintea răului, să-ți menții convingerile, să fii sincer, să-ți zidești viața cu propriile mâini. Din păcate, oamenii demni sunt mai rari, mai lenți decât ceilalți, mai greu de iubit. Nu avem nicio scuză pentru renunțare. Dumnezeu, sufletele alese, liniștea interioară sunt motive suficiente pentru a persevera.
11. Ce ai schimba în viața ta dacă ai fi nemuritor?
Aș revedea toate deciziile și aș alege varianta secundară.

Aș dori să fiu "reporter" pentru următorii bloggeri:
Adrian Qu. Abstrus
Kristina Kamara
Corina Zetu
Alexandra Jds
Prințesa în bocanci
Mădălin Emanuel Ciobanu
Rosaline
Little Thoughts
Roxi
Homer Maldoror
E.

Întrebările mele:
1. Ce calități ar trebui să aibă un scriitor?
2. Aveți vreo perioadă istorică favorită?
3. Daca v-ați întoarce în timp, ce ați schimba?
4. Vă e dor de copilărie?
5. Aveți vreun motto în viață?
6. Mai credeți în iubirea sinceră?
7. A fost vreun moment care v-a schimbat întreaga viziune asupra lumii? Cum anume?
8. V-ați regăsit vreodată în povești străine de experiențele avute?
9. V-a fost greu să vă definiți trăirile?
10. Cum ascultați muzica?
11. Aveți o rutina zilnică?

Sursa fotografiei

sâmbătă, 1 august 2015

Feminitate


Femeia anilor 50 era subțire, cochetă, decentă, cu buzele rujate și părul aranjat. La bibliotecă sau la fabrică, ea purta o anumită eleganță sufletească, atât de rară în prezent. O demnitate mută îi strălucea în privire; știa să farmece fără a deveni vulgară. Nu se temea de singurătate, nu vâna experiențe. Era grațioasă în orice activitate și iubea cu pasiune. Depășise războaie și nu-și pierduse gingășia naturală. Nicio răutate a lumii n-a putut să-i înăsprească sufletul, nicio jignire n-a făcut-o să-și renege vocația de femeie.
Jacqueline Kennedy spunea foarte frumos:"I am a woman above everything else." Educația aleasă, căsnicia, maternitatea, rolul politic reprezentau extensii ale Evei interioare. 
Astăzi, femeile remarcabile luptă cu războaiele ideologice. De când eram copil, am auzit că voi suferi, că voi ceda, că voi fi iubită mai puțin decât pot iubi. Nu mi s-a spus ca e frumos să simți fluturi în stomac sau să porți o rochie roșie pentru tine și nu pentru spectatori.  Nu mi s-a spus că au  și femeile instincte, că au și bărbații suflet.
Odată, am întâlnit un om care m-a făcut să mă îndoiesc de mine. Mi-am analizat fiecare trăsătură, fiecare aspirație și am ajuns să cântăresc "mai puțin" decât ''trebuia''. A trecut un timp până am reușit să mă văd cu adevărat, să înțeleg că nu sunt incompletă sau defectă, că nu depind de opinia altcuiva. Nu vreau să fiu iubită pentru ceea ce aș putea fi, ci pentru ceea ce sunt. Și sunt mai aproape de femeia pe care o admir.

Sursa fotografiei

joi, 9 iulie 2015

Rece


„Be like ice, cold but beautiful.” (Lana Del Rey). Acesta e motto-ul îmbrățișat de prințesele   contemporane. Fii inaccesibilă, nu suna prima, nu zâmbi, nu privi, nu te îndrăgosti. Irosește-ți viața prefăcându-te și nu vei fi rănită. 
Eu sunt la celălalt capăt al acestei credințe, însă par atât de rece...Nu știu dacă pistruii, ochii mari sau buclele mă ajută în acest sens, știu doar că vânturile mele polare ajung în sufletele celorlalți înainte să spun vreun cuvânt. Sunt o piesă Depeche Mode, una care trebuie prelucrată pentru a putea fi difuzată la radio.
Am îmbrăcat o armură invizibilă pentru că am căzut în gol, de multe ori. N-am o avut o plasă de siguranță, m-am întâlnit cu vidul în forma lui pură. Nu l-am putut înlocui printr-un vis, a trebuit să accept că există colțuri de suflet în care a rămas un gol și atât.
Îmi pare rău dacă sunt o fereastră opacă pentru alții. Am un spirit viu, pasional, ador diminețile si copiii, violoncelul și literatura. Știu să mă bucur,  chiar știu. Pot să dansez în ploaie, fără teama de a mă topi. Chipul meu nu e de plastic; își schimbă expresia când iubește, admiră sau e trist. Dacă m-ați văzut plângând, nu înseamnă ca sunt slabă. Dacă am eșuat, nu înseamnă că n-am încercat. 
Nu vreau să mă transform în altcineva; am străbătut atâtea lupte de una singură. Știu să-mi port de grijă, nu mă voi agăța frenetic de niciun salvator. Inima mea e deschisă și o voi împărți cu demnitate celui potrivit. Voi păstra numai o bucată de timp solitar, o secvență din fiecare zi, pentru rugăciune, scris și muzica prea sumbră. Apoi, voi iubi din nou, ca un om întreg, care nu fuge de el însuși.

Inspirația muzicală: Depeche Mode-"Freelove"

duminică, 14 iunie 2015

De cealaltă parte


Îmi place atât de mult expresia "the other side". ''Meet me on the other side", "Take me to the other side", "We made it out to the other side". O viață întreagă am visat la acest paradis alternativ, aflat de cealaltă parte. Îl vedeam ca pe o seară de vară, scufundat în semiobscuritate și parfum de trandafiri. Vedeam îngeri care-și doreau mâini și oameni care-si doreau aripi, jumătăți de dileme și iubiri risipite ce-și câștigaseră dreptul la ființare.
Tărâmul magic în care speram sa mă regăsesc rămânea un mister pentru mine, ascuns și intangibil ca a doua față a Lunii. Când am obosit călătorind și construind poduri ce se dovedeau a fi prea mici, am realizat că regatul prețuit se afla chiar în interiorul meu. De fiecare dată când am trăit ceva intens, profund, când n-am putut aduna în cuvinte minunea unei clipe, m-am aflat acolo, de cealaltă parte.
Când mă întrebam, cunoșteam deja răspunsul, căci n-aș fi putut să mă îndoiesc de ceea ce n-am zărit, măcar pentru o secundă. Când alergam spre alte lumi, pierzându-mi sufletul pe drum, uitam că port o lume în mine, căreia nu-i lipsește o frântură pentru a fi întreagă.


luni, 1 iunie 2015

Tăcerea



Farmecul tăcerii e ascuțit și dulce, dar concretul îl rănește întotdeauna. De ce nu putem măsura magnificul? De ce se pierd secundele dilatate? Soarele își mai amintește acea zi? 
Ce mai rămâne din necuvinte după recenziile sufletești? Nimic sau mai puțin decât nimicul. Mai puțin decât inoxul, mai puțin decât cenușa. Doar un ecou surd, care se regăsește în oglinzile altor povești și îmi adie la tâmple când mă aștept mai puțin.
Ceva din mine s-a trezit la viață în liniștea împărțită cândva, ca să se frângă sub povara lucrurilor nespuse. Dacă n-a fost, de ce îmi mai amintesc?
Să pretindem că tăcerea nu s-a întâmplat.


Inspirația: Marina Abramovic and Ulay, Museum of Modern Art, New York, 2010

duminică, 3 mai 2015

Lebăda neagră




Balerina în negru se rotea, 
Pe acorduri imaginare, 
Cu o finețe regală.

Sufletu-i fremăta de exaltare, 
În singurătatea multiplicată 
Din camera cu oglinzi.

Când își culcă părul fraged
Pe încheieturile-mpreunate,
Simți cum viața i se aruncă la picioare;

Iar când își părăsi scena anticipată,
Purtând demnitate și foc în privire,
Nu se mai temea de vreo întunecare
Ce-ar putea să-i frângă misterul din fire.

joi, 16 aprilie 2015

Astral


Uitarea posedă ecouri albastre, ce pătrund prin ușile sufletești fără avertizare. Întreaga ființă rezonează cu neliniștile înflorite, în timp ce vânturi goale îmi înapoiaza cenușa iubirii irosite. Din norii de catifea curg așchii de violoncel. Pe buze am praf violet de stele-mărturie aspră a necuvintelor.
Un înger își întinde aripa de diamant înaintea pleoapelor mele uscate. "Ai 10 minute!". 10 minute de plâns al frunții pe genunchii îndoiți, de iertare a nuferilor sângerii, de vorbit cu timpul, de îmblânzit sufletul.
Mă trezesc în furtună, dar acum îi detectez muzicalitatea. Tu devii Cheia Sol, amprentă eternă în inima mea, deși ai fost suficient de laș pentru a trezi pasiunea fără intenția de a arde. Notele mele fac dragoste, destrămând portative și transformându-se în particule incandescente.
E liniște acum. Doar versurile nimfelor cândva rănite mai înalță orizonturi pentru mine. 

"You'll be given love
You'll be taken care of,
You'll be given love,
You have to trust it.

Maybe not from the sources, 
You have poured yours;
Maybe not from the directions
You are staring at.

Twist your head around,
It's all around you.
All is full of love, 
All around you.''
Björk


sâmbătă, 4 aprilie 2015

Când tu erai Saturn


Când tu erai Saturn,
Eu eram infinitul dansând în jurul pietrei și al gheții,
Predându-mă albastrului tău metalic,
Dăruindu-mă nimicului.

Când tu erai Saturn,
Eu aveam ochii lui Venus
Și brațele tăiate.
Bogăția mea era intangibilul, 
Spre care trimiteam mesageri orbi și plini de iubire.

Când tu erai Saturn,
Îți căutam poezia în nebuloasă.
Numai o eternitate mă mai despărțea de tine,
Numai un cuvânt nerostit
Și un moment netrăit.

Ce rost mai are acum
Să învii ce a murit?
Tu nu mai ești Saturn, 
Iar eu măruntul satelit.


sâmbătă, 21 martie 2015

Un loc mai fericit


Dacă oamenii ar putea zâmbi ploii
Ce aduce îndurare pe pământul chinuit;
Dacă ar lăsa cerul să își adune norii
Și să-i dirijeze într-un dans neprihănit;
Dacă-ar vedea în fluture, în ramură și-n floare
Etern de puritate și strop de infinit;
Dacă-ar privi copacii și zilele cu soare
Din primăveri pictate de-o mână de granit;
Dacă-ar lăsa lumina să se coboare-n suflet
Și să le arate calea spre raiul mult dorit; 
Dacă-ar putea să plece dincolo de tunet,
Să-și împletească aripi din orizontul trist; 
De s-ar gândi mai mult la tot ce au primit,
Atunci lumea aceasta-ntreagă ar fi un loc mai fericit.

luni, 9 martie 2015

Înainte de a adormi


Seara e cel mai bun moment pentru a mă scufunda în mine însămi. Un scurtmetraj colorat sepia îmi apare în fața ochilor și oh, e atât de departe de perfecțiune. 
Revăd secvențe din filme vechi, pe care ar fi trebuit să le uit într-un sertar al vreunui cinematograf părăsit. Într-o lume ce se învârte atât de repede, visele mele sunt domnișoare demodate ce-și privesc rochiile de dantelă albă în oglinzile de argint. E prea târziu ori prea devreme ori, poate, niciodată. 
Înainte de a adormi, formulez regrete, caut timpul și darul nemeritat. Croiesc planuri încercând să umplu un gol amar. Număr pașii greșiți care m-au îndepărtat de Dumnezeu și de mine. 
Înainte de a adormi, simt cum destinațiile se ascund în orizonturi. Drumul e încă lung și nu-i timp de oprire. Până la răsărit mai am un suflet de înviat.


sâmbătă, 14 februarie 2015

E martie în suflet


Un martie precoce se cuibărește în mine. Ochii au sclipiri roșcate, de lumină pierdută și regăsită, bărbia se înalță încă o dată spre infinituri, cu un zambet indecis pe post de busolă. 
Martie are o strălucire aparte pentru o iubitoare de primăveri. E o lună în care viața devine un jurnal nescris. Nimeni nu-mi mai poate spune cum să umplu paginile, sunt liberă să compun orice din înfrângerile interioare. Pe nesimțite, redevin prima visătoare la apel, care mai ieri simțise cum rațiunea încerca să-i  învie credințe sufletești. N-a fost trist când m-am lovit  în luptă, însă mi-a părut sfâșietor când am obosit în speranță.
Vizual, martie înseamnă căi ferate și apus de soare, pământ reavăn și rădăcini de copaci, o privire aruncată peste umăr viitorului întârziat. Muzical, luna acesta e ascunsă într-o chitară, cu corzile întinse între pasiune și resemnare: Kasabian, The Neighbourhood, Robin and the Backstabbers, doar un strop de Placebo și de Red Hot Chili Peppers. 
Poate că n-am găsit orizontul visat, însă în viață a fost real doar ceea ce am simțit.


marți, 10 februarie 2015

Frumuseţe


Frumusețea se transformă în întrebare când rămân cu jumătăți de iubire. Mă privesc în oglindă și văd tot jumătate. Lipsește ceva cu adevărat în reflexia mea? Ceea ce mi-au luat străini în drumul lor spre alte chipuri?
Un Procust mincinos mă tot măsoară, însă de fiecare dată când încap în trup, devine sufletul prea mic. Spre ce frumusețe străină, opacă, moartă mă ghidează el?
Aș minți dacă aș spune că esteticul aparține spiritului, în timp ce trupul e o amăgire. Sunt chimie și sentiment, nu pot zbura doar cu o aripă. Frumusețea dragă mie e un far aflat la capătul portului, împărțit între electricitate și magnetism. 
Electric-Îi privesc fruntea înaltă și simt inspirația pulsând în artere. Chip strălucitor, care-mi trezește poezia prin imperfecțiunile sale. Nu voi iubi un om despre care nu pot scrie, de mii de ori, în mii de feluri.
Magnetic-Violoncelist al inimii mele, ce eliberează muzica printr-o privire. Admirabil e cel ce-mi trezește ființa la viață, cel ce îmi descoperă profunzimi sufletești și ceruri neștiute. Încântător e cel ce rezonează în mine însămi.
Oare nu sunt și eu o secvență din sublimul pe care-l caut?

miercuri, 21 ianuarie 2015

Suflete diluate

           


                                                    Motto: ''Until then, you have to live with yourself.'' Tricky

Din când în când, aud acea notă gravă a unei melodii străine, ce-o port în mine de ani întregi fără posibilitate de interpretare. Aștept un chip ascuns în umbre, pe care-l nu-l mai pot măsura în timp fără a mă îndoi de existența lui. 
Ești tu recesiva ochilor mei? Suntem jumătăți sau suflete diluate unul în celălalt? Ești un  martor al luptelor de jar, ori poate doar un necunoscut? Am întâlnit secvențe din tine sau simple iluzii? Am scris versuri nisipului? 
Pentru cine mi-am păstrat secretele? Ce diferență e între tine și o adiere de vânt? Cui aș putea să te încredințez ca să fiu sigură că nu te mai rătăcești?
Mi-e teamă că te voi privi printre pleoape stinse, când vei ajunge.

(Ți-am scris prea puțin? Am obosit.)


sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Necântată


În simfonia mea, sunt ultima notă,
Cea necântată, 
Cea necompusă.

Sunt arcușul ce s-a frânt 
Înainte de a atinge corzile.

Sunt reversul ritmului,
Portativ fără linii.

Muzica mi-e captivă 
Între pereții violoncelului îngust.

Ascunsă-n ochi adânci,
Mai am doar o părere roșcată
Despre sufletul ce era treaz odată.
 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers