vineri, 19 decembrie 2014

Schimbare


Feminitatea se eliberează din scrin. Frunzele cad de pe crengi, umplându-mi ochii de seva-mi rănită. Diminețile cu aromă de cafea detronează nopțile măsurate în jarul întrebărilor. Sensul pe care speram să-l cuprind în brațe s-a transformat în cale, rătăcire și revenire.
Nu mai caut eternitatea în oameni care nu văd în mine nici măcar o posibilitate imediată. Nu mai scriu poezii despre străini. Nu mai am timp să cos aripi celor care nu vor să se înalțe.
Știu că sunt pe drumul cel bun pentru că mă dor tălpile și sufletul. Credințele mele mă ghidează pe cărări înguste, spinoase; cărări de jertfă și de luptă. Visul nu e destinația, că însăși călătoria; visul meu e atât de puternic, încât nicio negură albastră nu-l mai poate minți vreodată.
Inima mă apasă pentru că se află în mâinile Sculptorului. Sunt convinsă că ne naștem cu sufletele sferice, de diamant. Suntem imaculați, dar inexpresivi. Avem nevoie de dălți, de pierderi, de iubiri arse, de înfrângeri și reconstituiri pentru a deveni artă. 
De aceea, nu mă mai tem de schimbările care operează fără anestezic. Ele sunt un apel spre desăvârșire.

Inspirația muzicală: Marcus Viana-''Sete veus"

Sursa fotografiei

4 comentarii:

rusoaica spunea...

Yay, suna destul de terifiant "schimbarile care opereaza fara anestezic". Intrebarea e, insa, daca ne-a creat dupa chipul si asemanarea Lui, de ce mai avem nevoie de operatii de reconstructie? De ce nu putem fi frumosi si buni si atat?

Andreea Scutariu spunea...

Avem nevoie de luptă pentru a fi fericiți. Nu crezi că ne-am plictisi dacă totul ar fi perfect?

rusoaica spunea...

You got a point there, insa uneori parca prea se apropie de disperare si descurajare pura. Totusi, operatiile fara anestezic nu sunt chiar ideea mea de a combate plictisul :))

Andreea Scutariu spunea...

Important e că ajungem la liman, până la urmă. :)

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers