Cer


Cer frânt de zbor, 
Cer pătat de-un nor,
Cer agățat în stele, 
Cer ascuns în rândunele.

Tu ești limanul lin, 
Unde corăbii vin, 
Pe aripi de durere, 
Cerând mângâiere.

Tu ești adânc de viață,
Prăpastie de speranță,
Dreptate supremă, 
Fericire eternă.

Deschide-ți porțile
Pentru a primi torțele 
Sufletelor aprinse,
Încă neînvinse.

Comentarii

  1. Legat de faptul ca" ai condei", cum s-ar spune in popor, nu era niciun dubiu. Dar ma bucura faptul ca poti transmite emotii autentice si prin poezie, nu numai prin proza.

    Nu renunta niciodata la acest har !

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Adina!
    N-am mai reusit sa scriu vreun vers de la ultima greseala a lui Cupidon.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos! Astept urmatoarea postare si cred ca ar trebui sa postezi mai des..

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc! Voi încerca să fiu mai activă pe blog.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?