joi, 18 septembrie 2014

Trenul


Acesta e mirosul tristeții,
Impregnat în coasta înstrăinării;
E trenul ruginit al uitării, 
Urlând în gara pustietății.

E plin de libertăți cerșite
Și de clipe strivite sub piciorul
Netrăitului greu și etern.

E plânsul prelung al tăcerii, 
Căzut peste fierul fierbinte.
E singurul care nu minte, 
Căci aleargă în regatul nepăsării.

Trenul și timpul se împletesc într-o sită,
Deschizând ferestre prăfuite
Pentru saltul viselor incendiate
De iubirea-mi irosită.

Pe drumul renunțării totale,
Închisă între șine stabile,
Am pornit pe urmele tale,
Viitor cu perspective fragile.

3 comentarii:

Nelu Preda spunea...

Frumos !...Bravos !...

Andreea Scutariu spunea...

Mulțumesc! Tristețea ne descoperă colțurile frumoase ale sufletului.

Kate T spunea...

Foarte frumos!

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers