marți, 23 septembrie 2014

Momente neon


Observ, zi după zi, că viața e o succesiune de secvențe. Linia continuă a autostrăzii pare a fi înlocuită de stâlpii de electricitate, uniți fragil prin cabluri curbate. Existența n-a devenit un haos sacadat de clipe rătăcite, nu, căci divinitatea continuă să ghideze pași spre sensuri întrupate, ci și-a transformat dominoul în staționări prelungite. Revelația nu se mai prăbușește rapid, grăbindu-se să întregească un puzzle măreț; ea își încetinește dezgolirea astfel încât să-i pot gusta înțelepciunea din fiecare venulă. Traseul omului capătă forme seismice: unghiuri drepte, ceruri ascuțite, glezne frânte, argilă pătrunsă în nări, vânt secetos. A te plimba pe ambele fețe ale medaliei a devenit singura cale de cunoaștere autentică.
Momentele neon sunt alte reinterpretări ale fericirii clasice. Ne-on. E de-ajuns să-l pronunț pentru a mă simți invadată de electricitate.
Îmi amintesc o scenă dragă din copilărie; eram întinsă pe bancheta din spate a mașinii tatălui meu și priveam, cu fruntea înălțată, felul în care se proiectează cablurile pe cerul albastru. Stâlp-neon-fir negru-o succesiune fascinantă ce avea să devină felul meu de a trăi.
Cu mâinile împreunate a rugăciune, m-am agățat de sârme învelite în plastic izolator, lăsându-mi ființa să alunece în ritmul lor. Uneori, am zburat alături de păsările ce-mi eliberau calea, alteori, am îndoit cablurile cu plumbul sufletului meu, zgâriindu-mi genunchii până la sângerare.
Contopirea cu lumina incandescentă m-a făcut să uit sacrificiile traseului. Cu ochii arși de molie sau cu fruntea de războinic, m-am predat mereu momentelor neon ale vieții mele. Atunci sublimul devenea palpabil, extazul avea irizații filosofice, iar ființa se deposeda de ea însăși. Câtă fremătare și bucurie îmi invadau spiritul, ce metamorfoze dulci cuprindeau orizontul!
Oh, cum să explic răsplata unui pelerinaj știut doar de mine?

Recomandare: Filmul "Powder", unul dintre cele marcante ale copilăriei mele.

joi, 18 septembrie 2014

Trenul


Acesta e mirosul tristeții,
Impregnat în coasta înstrăinării;
E trenul ruginit al uitării, 
Urlând în gara pustietății.

E plin de libertăți cerșite
Și de clipe strivite sub piciorul
Netrăitului greu și etern.

E plânsul prelung al tăcerii, 
Căzut peste fierul fierbinte.
E singurul care nu minte, 
Căci aleargă în regatul nepăsării.

Trenul și timpul se împletesc într-o sită,
Deschizând ferestre prăfuite
Pentru saltul viselor incendiate
De iubirea-mi irosită.

Pe drumul renunțării totale,
Închisă între șine stabile,
Am pornit pe urmele tale,
Viitor cu perspective fragile.

duminică, 14 septembrie 2014

Îngerii mor


Cerul plouă cu îngeri, 
Martori a mii de înfrângeri,
Jurnale vii și  pure
De speranțe imature.

Se lovesc de ziduri dure, 
Se prăbușesc pe aripile rupte, 
Pentru că au încetat să mai lupte.

Mor pentru că au crezut în oameni, 
Pentru că și-au transformat inimile în altare.
Mor pentru că nu i-a îmbrățișat nimeni
Și pentru că lumea a uitat de existența lor.

Oh, suflete transparente!
V-ați jertfit fără regrete,
V-ați lăsat uciși de faptele noastre
Spre a atinge culmile dăruirii albastre.

luni, 8 septembrie 2014

Fascinație


Sufletul meu nu poate trăi fără vreo admirație secretă. Cineva trebuie să fie acolo, sub umbra amintirii sau a visului, a netrăitului sau a semnului interzis. 
Atașamentul poate fi înșelător, căci inventează calități și își construiește piedestale pentru a avea o înălțime de la care să se arunce apoi, dar fascinația e sinceră prin apelul său la concret. Domeniile ei se întind pestre trup, voce, gesturi, dar rămân neatinse de vulgaritate sau primitivism. Trupul este versul, rima, iar fascinația e capacitatea de a-i învia poezia.
Anatomicul dezvăluie noi sensuri; linia mandibulei, expresivitatea bărbiei, omoplații ce par relicve ale unor aripi uitate. Farmece nebănuite izbucnesc tocmai din trăsăturile aspre; imperfecțiunea capătă forma desăvârșirii. Ați văzut vreodată degete strălucind în lumina răsăritului? Nu se ascundeau în ele toate fațetele tăcerii? 
Melodia ''Burning desire" (Lana Del Rey) ilustrează cel mai bine esența fascinației. Unii s-ar împiedica de cuvinte, rătăcindu-le sensul în superficialul interpretării lor. Eu am trăit acest cântec elegant la un alt nivel, astfel încât fiecare vers s-a metamorfozat. 
Violoncelul sublim ce inundă primele secunde pare a-și alinta arcușul de claviculele mele. Trei clape de pian aprind candalabre, în timp ce Eros aruncă praf de stele între doi oameni. Alte clape, mai grave, prevestesc sfârșitul dureros, dar e prea târziu. Piciorul se află deja pe accelerație, ''I drive fast, / Wind in my hair/ I push it to the limits cause I just don't care". Zările ascunse, neatinse ale sufletului ies la suprafață (''I come alive for you, baby''), dorind să-și dăruiască farmecul unui om devenit rațiune cardiacă (''Your name is on my lips/ Over, over again like my only prayer"). Instinctualitatea are un rol infim în comparație cu dorul nesfărșit, nemaiîntâlnit, ce devine agonie. Mai presus de toate însă, se află teama (''I'm trying to get to you, baby/ I'm feeling scared and you know it'')...
O astfel de experiență se trăiește doar o dată și nu-și găsește finalitatea anticipată. Încălcând una dintre aceste două reguli, ar deveni fatală.


vineri, 5 septembrie 2014

Nemurire



Înainte de a citi, fii desculț. Ascultă ''J butterfly'', închide ochii. Spune-mi, nu ai dansa cu mine printre trenuri răzlețe?

Kana se simțea încătușată de toate, voia să se elibereze, să plece...Se îndreptă hotărâtă spre gară, se așeză pe șine și își lăsă capul pe o parte, visând la viitorul ce îi va fi întrerupt de un țiuit și un zgomot metalic. Aștepta calmă, își irosise deja toate lacrimile, dorințele și regretele. Aștepta și atât.
Undeva, la celălat capăt al căii ferate, Klaus își arunca ultima țigară. Era plictisit de viață, tradat de ea, furios pe oameni. Aștepta același deznodământ trist, stând în picioare, sfidând moartea. Disprețul luase locul resemnării în ochii lui.
Soarele era însă pe cer, strălucind la fel de frumos pentru fiecare. O rază pătrunse și în ochiul sec al Kanei și îi făcu pieptul să tresalte. Se ridică și începu să meargă pe calea ferată. Tricoul negru și pantalonii scurți dispărură, lăsând loc unei rochii lungi, albe. Picioarele ei goale pășeau pe izvoare, mângâiate de flori de lotus. Toate rănile se vindecaseră, iar puritatea îi înnobila chipul. Fluturi i se așezau pe pleoape și petale albe de trandafir îi sărutau brațele subțiri. Se opri o clipă și simți o adâncă emoție înfiorând-o. Închise ochii, lăsându-și capul pe spate, într-o contemplare a propriului extaz. Se abandonă plenitudinii...
Klaus privea același soare printr-un ciob de sticlă. Deodată, simți un impuls irezistibil de a merge înainte, spre o țintă necunoscută. Pășea cu pași bărbătești, dar sângele i se electriza în vene și un fior cald îi străbătea coloana vertebrală. Câmpurile goale din jurul lui se transformară în lacuri imense, pe care alergau cai albi. Un pescăruș își flutură aripa moale, atingându-i obrazul. 
Strânse pleoapele, căci o lumină orbitoare se apropia de el. Avea forma unui violoncel și parfumul unui cactus. O mână firavă îi alinta vârful degetelor, scurtcircuitându-l. Îndrăzni să se apropie de ea și o văzu atât de frumoasă.
Kana zâmbi, în timp ce o cunună de lăcrămioare i se împleti în păr. Klaus o cuprinse ușor în brațe, temându-se că ea va dispărea. O sărută, simțind cum tălpile se desprind de pământ. Sufletele lor erau un magnific contrast de gheață și foc, de disperare și speranță, de dorință și renunțare...Vântul îi proteja în mantia lui cuprinzătoare, în timp ce se înalțau spre infinituri. Timpul își pierdu puterea asupra lor, lăsându-i să se contopească într-un vis sublim de dragoste.
Plutiră lent spre realitate, întorcându-se transfigurați de măreția trăirii lor. Începură să danseze, ținându-se de mână, între două trenuri ce mergeau în direcții opuse. Acea clipă îi risipi în particule de bucurie, pentru a-i remodela. 
Se întinseră pe iarbă, invadați de o libertate copleșitoare.

Iubire...ești tu opiu sau salvare?


 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers