Căprioara


Ochi de căprioară  rănită,
Durere mascată, 
Glezne deșarte, 
Teamă de toate.

Inima-i blândă,
Carne-i plăpândă, 
Tăcere naivă, 
Înălțare fictivă.

Flaut de tei
Pe spinarea ei, 
Mitologic deformată
De frumusețe și artă.

Sublimă renunțare, 
Arzătoare chemare;
Descurcă-i dintre fiori
Măcar atâtea flori
Câte lacrimi a pierdut
Când a dansat cu lupi.

Vindecă-i tremurul, 
Aruncă-i destinul
În râuri stătătoare.

Curmă-i tăcerea,
Zdrobește-i puterea, 
Pe-un vers o așează
Sub un gram de soare.

Căprioară rănită,
Pe veci fugărită
De gânduri pustii
Și de-amintiri vii;

Roagă-te nopții
S-alunge focul sorții
Pe alte pământuri, 
Departe de păduri.

Comentarii

  1. Roagă-te la soare
    s-alunge gânduri pustiitoare
    să vindece răni dureroase
    de amintiri fost odată frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  2. Rănile amintirilor urâte chinuiesc gleznele firave ale căprioarei, oblingând-o să fugă pentru a se izbăvi de prăbușire.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?