sâmbătă, 23 august 2014

Căprioara


Ochi de căprioară  rănită,
Durere mascată, 
Glezne deșarte, 
Teamă de toate.

Inima-i blândă,
Carne-i plăpândă, 
Tăcere naivă, 
Înălțare fictivă.

Flaut de tei
Pe spinarea ei, 
Mitologic deformată
De frumusețe și artă.

Sublimă renunțare, 
Arzătoare chemare;
Descurcă-i dintre fiori
Măcar atâtea flori
Câte lacrimi a pierdut
Când a dansat cu lupi.

Vindecă-i tremurul, 
Aruncă-i destinul
În râuri stătătoare.

Curmă-i tăcerea,
Zdrobește-i puterea, 
Pe-un vers o așează
Sub un gram de soare.

Căprioară rănită,
Pe veci fugărită
De gânduri pustii
Și de-amintiri vii;

Roagă-te nopții
S-alunge focul sorții
Pe alte pământuri, 
Departe de păduri.

2 comentarii:

Maria Calin spunea...

Roagă-te la soare
s-alunge gânduri pustiitoare
să vindece răni dureroase
de amintiri fost odată frumoase.

Andreea Scutariu spunea...

Rănile amintirilor urâte chinuiesc gleznele firave ale căprioarei, oblingând-o să fugă pentru a se izbăvi de prăbușire.

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers