luni, 19 mai 2014

Valențe medicale



Medicina ne oferă numeroase posibilități de a ne cuantifica ființa. Suntem concentrații, diametre, volume, secreții, filtrări, geneze și apoptoze. Respirațiile noastre pot fi apreciate prin formule clare, fără a ține cont de dorul sau neputința ce le inundă deseori. Surâsul unui om drag și un ceas Rolex devin stimuli de același gen, căci ambii trezesc răspunsul hormonal al fericirii, în oameni diferiți.
Mecanismele precise ale corpului nostru ne accentuează un pragmatism inutil și o tendință de a concretiza orice aspect al vieții. Nu o dată mi-am dorit să imprim buletine de analize interioare, ba chiar să obțin și o semnătură autorizată, pentru a-mi valida trăirile sufletești.
Pe de altă parte, celulele noastre sunt tratate de filosofie și portaluri spre Absolut. În entitatea lor microscopică, ele reușesc să păstreze principii și credințe de necontestat. Celulele nu se tem de ceea ce sunt și nici nu se simt neiubite, singure, inferioare lumii, așa cum o facem noi, în ansamblul nostru existențial.
Sunt episoade spirituale ce sfidează orice lege organică a Universului. Se întâmplă pe neașteptate, rapid și la intensitate maximă. A vorbi despre ele celorlalți e aproape inutil, căci nu ai o dovadă palpabilă a înfăptuirii lor, nu ai o copie xerox a amprentelor interioare și nici nu ai lăsat pe cer vreo urmă de zbor. La început, te doare neîncrederea din jur și faptul că ești privită ca o copilă ce abia a citit una din poveștile cu zâne ale Contesei de Ségur. Într-un final, îi ierți pe cei ce nu înțeleg. Nici tu nu le înțelegi monotonia și scepticismul ce le guvernează visele.
Scenariul reveriei tale nu poate fi cultivat, izolat și supus antibiogramei, dar el cultivă în tine senzații mai numeroase decât repertoriul lingvistic. Te simți de parcă ai fi într-o cafenea slab luminată, aproape pustie, în care decorul e înlocuit de o chitară pătimașă. Acordurile ei au gust de jar, apus de soare și de libertate, iar între tine și interpret se creează o conexiune de nedescris, căci melodia făra versuri adună toate luptele interioare ale amândurora.
Astfel de momente nu se eternizează printr-o poză pe iPhone și nici nu există vreo șansă să găsești acel cântec pe Youtube. Astfel de momente se trăiesc, deplin și cu pasiune, până când devii o flacără, în jurul căreia poți auzi un ''zzz'' electric și albastru. Pigmenții din iriși, degetele rozii, strălucirea de pe chip, limfocitele și bătăile de inimă devin un cufăr de argint, în care să aduni clipele, ca nu cumva să pierzi vreo una. Lumea va contesta de zeci de ori comoara ta interioară, dar tu vei ști că ai ascuns acolo și chitara și vântul din păr și iubirea. Vei mai ști că nu puteai să te descoperi altfel decît deposedându-te de tine însăți și trăind prin celălalt.
Inspirația muzicală: Lana Del Rey-''Velvet crowbar"

Sursa fotografiei

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers