Urzeli deșarte

 

În atelierul meu întunecos,
Eu cos
Corsete și vise rupte,
Pe rupte.

În aceleași idealuri îndes,
Cam des,
Oameni nepotriviți,
Pe stradă iviți.

Din sertarul cu ațe de zmeu,
Eu
Iau cel mai slab fir
Și-l admir.

Cu acul tocit, nu mai pot
Să scot, 
Din destrămări succesive,
Alte rochii fictive.

Iar pe umerașul suspendat în van,
Lângă geam,
N-a rămas din urzeală niciun pic
De nimic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?