sâmbătă, 26 aprilie 2014

Timpul Eului cu mine


Tălpile mele nu reușesc să afle o singură cale a sufletului împărțit între teama de Sine și cea de lume. Mă pot izbăvi doar îmbrăcându-mi zbuciumul într-o liniște externă, capabilă să-și reverse sacrul prin vitraliile mele profane. Acest refugiu în puritate se poate înfăptui doar la ora 5 dimineața. Nu cunosc moment mai copleșitor decât cel dinaintea răsăritului, când doar o fărâmă de orizont prevestește lumina, în timp ce noaptea își împrăștie ultimele farmece.
Chiar la limita dintre întuneric și primele irizații roșcate, se află o dungă de cer, intensă și profundă ca un sunet marca Depeche Mode. În albastrul ei nedefinit și unic sunt scrise toate secretele începutului și sfârșitului, pentru a-i salva pe oameni de eterna și ucigătoarea retrospecție.
Ajunsă sub acest spectru feeric, nu-mi mai amintesc nume, dureri, dezamăgiri. Nu mai știu nici măcar să plâng. Plumbul din suflet cade pe nesimțite și aripile înnodate de atâta neputință se desfac încet, astfel încât vindecarea să nu le sfâșie. Întreaga mea făptură e paralizată într-o expresie mută de admirație, iar tot ce pot face e să inspir liniștea.
După ce ultimul acord al nopții se risipește, mă trezesc în fața aceleiași vieți frânte în zeci de locuri. Eșecurile, greșelile, problemele au aceeași formă și se învârt în jurul meu, încercând să mă definească. Dansul lor mă rătăcește și atunci încep să mă caut. Mă caut în Dumnezeu, dăruindu-I cărbunii stinși ai ființei în locul torțelor de fapte bune. Mă caut în pagini de jurnal, în cugetări, în versuri, în muzică, în tot ce mă inspiră și-mi electrizeză sufletul. Mă caut în oglindă, încercând să devin mai blândă cu mine însămi. Mă caut în propriile lupte, știind că sfărâmarea de astăzi înseamnă renașterea de mâine.
Mă găsesc pe autostrăzile interioare, în decapotabila mea roșie, conducând cu viteză și cu fluturii vântului în păr. Îmi trăiesc libertatea solitară, departe de orice agonie a lumii și abia acum înțeleg că nu există vreo comoară mai de preț decât aceea de a mă avea pe mine însămi.
    ''I hear the birds on the summer breeze,
I drive fast, I am alone in the night.
      Been tryin' hard not to get into trouble,
But I, I've got a war in my mind
So, I just ride, just ride,
I just ride, just ride...
   Lana Del Rey

                                        Inspirația muzicală: Lana Del Rey-''Ride''

6 comentarii:

rusoaica spunea...

Nu e nimic mai fascinant ca zorii, cand noaptea inca n-a fugit de tot, si lumea e cufundata in somn si liniste, cand soarele cucereste putin cate putin catifeaua ei si parca prevesteste furnicarul de mai tarziu! Sa stau si sa privesc un rasarit, si in ziua respectiva am sufletul usor si senin!

Andreea Scutariu spunea...

Eu am făcut o cură de zori, ca să mă limpezesc de toate. :)

rusoaica spunea...

gasesc la fel de frumosi si zorii cand e innorat si lumina e laptoasa, gri, cand ploua marunt si te cocolosesti prin asternuturi ascultand zgomotul monoton al picurilor...

Andreea Scutariu spunea...

Oh, nu, sunt prea triști. Doar cei înseninați îmi dau puteri noi!

Bianca Badea spunea...

Eu nu ma am nici pe mine. Sau daca ma am, nu ma regasesc. Mi-as dori si eu sa gasesc ceva sa ma vindece.

Andreea Scutariu spunea...

Vindecarea tot în tine se află și o vei găsi. :) Știu cât de crunt e sentimentul că nu-ți mai aparții, însă am să repet ce mi-a spus o prietenă: nu există loc pe lume care să ascundă ceea ce e al tău.

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers