sâmbătă, 26 aprilie 2014

Timpul Eului cu mine


Tălpile mele nu reușesc să afle o singură cale a sufletului împărțit între teama de Sine și cea de lume. Mă pot izbăvi doar îmbrăcându-mi zbuciumul într-o liniște externă, capabilă să-și reverse sacrul prin vitraliile mele profane. Acest refugiu în puritate se poate înfăptui doar la ora 5 dimineața. Nu cunosc moment mai copleșitor decât cel dinaintea răsăritului, când doar o fărâmă de orizont prevestește lumina, în timp ce noaptea își împrăștie ultimele farmece.
Chiar la limita dintre întuneric și primele irizații roșcate, se află o dungă de cer, intensă și profundă ca un sunet marca Depeche Mode. În albastrul ei nedefinit și unic sunt scrise toate secretele începutului și sfârșitului, pentru a-i salva pe oameni de eterna și ucigătoarea retrospecție.
Ajunsă sub acest spectru feeric, nu-mi mai amintesc nume, dureri, dezamăgiri. Nu mai știu nici măcar să plâng. Plumbul din suflet cade pe nesimțite și aripile înnodate de atâta neputință se desfac încet, astfel încât vindecarea să nu le sfâșie. Întreaga mea făptură e paralizată într-o expresie mută de admirație, iar tot ce pot face e să inspir liniștea.
După ce ultimul acord al nopții se risipește, mă trezesc în fața aceleiași vieți frânte în zeci de locuri. Eșecurile, greșelile, problemele au aceeași formă și se învârt în jurul meu, încercând să mă definească. Dansul lor mă rătăcește și atunci încep să mă caut. Mă caut în Dumnezeu, dăruindu-I cărbunii stinși ai ființei în locul torțelor de fapte bune. Mă caut în pagini de jurnal, în cugetări, în versuri, în muzică, în tot ce mă inspiră și-mi electrizeză sufletul. Mă caut în oglindă, încercând să devin mai blândă cu mine însămi. Mă caut în propriile lupte, știind că sfărâmarea de astăzi înseamnă renașterea de mâine.
Mă găsesc pe autostrăzile interioare, în decapotabila mea roșie, conducând cu viteză și cu fluturii vântului în păr. Îmi trăiesc libertatea solitară, departe de orice agonie a lumii și abia acum înțeleg că nu există vreo comoară mai de preț decât aceea de a mă avea pe mine însămi.
    ''I hear the birds on the summer breeze,
I drive fast, I am alone in the night.
      Been tryin' hard not to get into trouble,
But I, I've got a war in my mind
So, I just ride, just ride,
I just ride, just ride...
   Lana Del Rey

                                        Inspirația muzicală: Lana Del Rey-''Ride''

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Liberă


Sunt singură, pe vârful stâncos, învelită în apus și în vânt de primăvară. Adâncul prăpăstios ce mi se întinde în față îmi șoptește vrăji albastre, încercând să-mi frângă umerii într-o resemnare străină de mine. Chipul mi-e scăldat de lacrimi docile, ce nu încruntă sprâncene, în timp ce sufletul mi se zbate sub plămâni, nereușind să-mi taie respirația. Trăiesc momentul zero al vieții mele, acela aflat la mijlocul infinitului, iar tâmplele mele știu că își vor găsi odihna alegând doar una dintre bucle.
Am alergat spre această culme cu tălpile arse și cu ochii stinși de nesomnul renunțării. Nu-mi doream să sar în gol, ci să-mi deschid cuferele plumburii și sa arunc toate amintirile chinuitoare. Voiam să le aud ecoul strivirii, pentru a mă asigura că au murit până și fantomele dezamăgirilor.
Am simțit cum tu, cel ce mi-ai curs atâta timp prin vene, te-ai desprins de sufletul meu, iar alunecarea ta a fost așa reală, încât aș fi putut s-o măsor fizic. Nu-ți cer să-mi înapoiezi poezia pe care am văzut-o în tine, deoarece era reflexia lirismului meu interior. Ale mele erau flăcările și visele de libertate și credința în dăruirea eternă, iar când mi-ai secat din măduvă, și eu am redevenit a mea.
Sunt singură, pe vârful stâncos, învelită în apus și în vânt de primăvară. Ceva nenumit învie nuanțele roșcate ale privirii mele, iar inima nu se mai îndoiește de ea însăși.
Sunt singură, dar liberă.

        

Sursa fotografiei
 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers