Primăvara nemuritoare

 Copilă nesăbuită,

Vioaie și-ndrăgită,

Aleargă printre fire

De suflete și lire.

În mâna sa plăpândă,

Ea ține-o forță sfântă

Și-o împarte în neștire

Văzduhurilor și duhurilor pribege.

Ea-nvie corzi uscate,

De vise abandonate

Și-ncununeaza gene

Cu flori și mici antene
De veselie pură,

De gâze și de vânt,

De planuri și de-avânt.

În inimi se strecoară

Și-alungă ploaia afară;

Cu zbor de libelulă,

Naivă și credulă,

Mireasa mea cu soare-

Primăvara nemuritoare.

Sursa fotografiei