marți, 18 martie 2014

Astăzi mi-am plâns...

  • neputința. Pentru că nu mă mai recunosc și mă simt strivită de mine însămi.
  • dorul. Mi-e dor să agonizez de dragul cuiva. Deși am plecat prima, sunt ultima destinație a vindecării.
  • pasiunea. Am văzut un violoncel de culoarea ochilor mei, neatins, superb, strălucind în vitrina unui magazin. Am rămas acolo câteva minute, realizând că muzicalitatea mea interioară s-a transformat într-un mănunchi de coarde rupte.
  • deznădejdea. De zile întregi mă întreb dacă Dumnezeu mă mai iubește, însă, înainte de a auzi vreun răspuns, îmi amintesc de faptul că nici eu nu-L iubesc destul.
  • teama. Dacă voi rămâne fără aer înainte de a începe să respir?
  • renunțarea. Singurii oameni care abandonează sunt cei ce au luptat prea mult.
  • cerul albastru. Pentru că sunt doar un pâmănt crăpat ce nu mai are puterea de a aștepta încolțirea ierbii.

4 comentarii:

chrissy_ spunea...

renunțarea. Singurii oameni care abandonează sunt cei ce au luptat prea mult.

ai dreptate!

Andreea Scutariu spunea...

Tot ei sunt cei ce o iau mereu de la capăt, învățând că până și renunțarea (temporară) e o parte a luptei.

miron ionescu spunea...

uneori o renunţare poate fi echivalentul unei victorii măreţe sau începutul uneia

Andreea Scutariu spunea...

Așa este. Chiar și renunțarea la tine însuți poate deveni salvatoare.

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers