luni, 3 februarie 2014

Necugetata simbioză


Printre perdele negre,
Vom căuta-mplinirea
Tu și eu, complementari,
În cuget și-n simțire.

Vom dezgoli amurgul
De orice suferință
Și îi vom da ființă
Necugetatei simbioze dintre noi.

Vom fi divini, iubite,
Când vom sigila aceste clipe
Pe buze tremurânde
Și pe-amintiri rănite.

O să-mi săruți în zbor
Clavicula-ngândurată,
Iar eu îți voi scrie pe spate
Adevăruri uitate.

Vom fi eterni, iubite,
Când vom ascunde-n cripte
Bucuria pură
De-a fi un singur vis.

Și-n cerurile târzii,
Vom pluti în neștire,
Gustând oda regăsirii
Împreună-două lire...

8 comentarii:

rusoaica spunea...

necugetata? de ce necugetata? makes me feel sad looking at it that way... :/

Andreea Scutariu spunea...

Mă refeream la starea aceea de abandon sufletesc, ce nu poate fi controlată. Nu-i nimic trist în asta. ;)

rusoaica spunea...

ah, am crezut ca "necugetata" in sensul de "prosteasca", "interzisa", etc
Apoi, asa pare si mai faina! :D

Andreea Scutariu spunea...

Oh, nu! N-ar mai avea niciun farmec în felul acela. Cred că rațiunea ne ajută tare mult să păstrăm puritatea momentului. :)

rusoaica spunea...

...sau sa o pierdem, uneori...

Andreea Scutariu spunea...

Nu-i nimic irecuperabil, din perspectiva sufletului.

Bianca Badea spunea...

O asa iubire cred ca-mi va fi imposibil sa simt!

Andreea Scutariu spunea...

Nu-ți va fi imposibil, din moment ce nici măcar eu n-am trăit-o.:) Acum îmi aparțin doar visul și credința în împlinirea lui.

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers