joi, 27 februarie 2014

Măcar o zi a inimii



Cum ar fi să-i acord inimii mele o zi de libertate? O zi în care toate acțiunile mele să fie conduse de ceea ce simt, fără rezerve, reguli, raționamente? Aș fi fericită? Aș regreta?
Greșesc destul gândind, de ce nu mi-aș permite să o fac și cu inima? Cât de tare m-aș rătăci? N-aș ajunge mai departe de ființa pe care o port încă în interior. Nici măcar n-aș cere divinității să eternizeze acele clipe. Mi-aș dori numai să le simt, cu ochii închiși, o singură dată. ''O oră de-mi voi fi străină, / De-mi voi uita a mea ruină, / O oră să fiu pământească, / Nefericirea să-mi pălească...'' scriam anul trecut, fără a ști cât de pregnantă poate deveni dorința de a valida un zbor printr-o oarecare formă a concretului. Nu găsesc nimic imoral în a rosti necuvintele sau a cuprinde în brațe renunțarea...
Am nevoie de un sfârșit dantelat ca o literă medievală, am nevoie de o realitate palpabilă pe care s-o pot încuia într-o cutiuță, căci nu știu cum altfel aș putea reintra în posesia Eului. Fiecare valență a vindecării a devenit agonie.
Oh, e un singur adevăr ce m-ar convinge că n-am iubit în zadar...

Inspirația muzicală: Lana Del Rey-''Million dollar man"

Sursa fotografiei

4 comentarii:

Bianca Badea spunea...

Niciodata iubirea nu e in zadar, fie ea impartasita sau nu.

Andreea Scutariu spunea...

Îmi tot repet asta, dar se pare că nu mai are efect. Anumite trăiri ale noastre merită un altfel de epilog...

rusoaica spunea...

se pare ca cineva pe aici are nevoie de un pic de incurajare... Cheer up, girl! Valentele acelea pot capata conotatii infinite, trebuie doar sa-ti mentii credinta!

Andreea Scutariu spunea...

Oh, sper ca vindecarea să nu dureze o veșnicie! Nu știu de ce viața merge înainte, iar inima rămâne mereu în urmă...

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers