joi, 27 februarie 2014

Măcar o zi a inimii



Cum ar fi să-i acord inimii mele o zi de libertate? O zi în care toate acțiunile mele să fie conduse de ceea ce simt, fără rezerve, reguli, raționamente? Aș fi fericită? Aș regreta?
Greșesc destul gândind, de ce nu mi-aș permite să o fac și cu inima? Cât de tare m-aș rătăci? N-aș ajunge mai departe de ființa pe care o port încă în interior. Nici măcar n-aș cere divinității să eternizeze acele clipe. Mi-aș dori numai să le simt, cu ochii închiși, o singură dată. ''O oră de-mi voi fi străină, / De-mi voi uita a mea ruină, / O oră să fiu pământească, / Nefericirea să-mi pălească...'' scriam anul trecut, fără a ști cât de pregnantă poate deveni dorința de a valida un zbor printr-o oarecare formă a concretului. Nu găsesc nimic imoral în a rosti necuvintele sau a cuprinde în brațe renunțarea...
Am nevoie de un sfârșit dantelat ca o literă medievală, am nevoie de o realitate palpabilă pe care s-o pot încuia într-o cutiuță, căci nu știu cum altfel aș putea reintra în posesia Eului. Fiecare valență a vindecării a devenit agonie.
Oh, e un singur adevăr ce m-ar convinge că n-am iubit în zadar...

Inspirația muzicală: Lana Del Rey-''Million dollar man"

Sursa fotografiei

miercuri, 19 februarie 2014

Specială?


Să nu fii specială, niciodată. Oamenii n-au nevoie de cei ca tine. Să nu-ți închipui că vei întâlni pe cineva similar, care să înțeleagă perfect viziunea ta despre iubire și libertate. Să nu crezi că vei fi apreciată vreodată pentru idealismul și pasiunile tale. De cele mai multe ori, vei fi mai puțin valoroasă decât o cucerire de-o  noapte.
Tu vei cauta mereu frumosul în ființe care se comportă altfel decât ți-ai dori și vei duce empatia la extreme; te vei  pierde pe tine în încercarea de a-i salva pe alții. Vei avea o imensă răbdare și vei fi naiv de indulgentă cu cei dragi ție, sperând că ți se vor destăinui vreodată și își vor abandona scuturile inutile. Ei bine, acest ''spirit al Maicii Tereza" te va face să te întorci de mii de ori și să te macini întrebându-te dacă nu cumva ai greșit când ai lăsat oameni în urmă, deși aceasta era singura soluție compatibilă cu demnitatea ta. Apoi, o să-ți dai seama că n-ai ce face cu principialitatea și valorile morale în care crezi, pentru că nimeni n-o să-ți aprecieze eforturile de a le păstra vii. Nici măcar tu însăți.
Te vei îndrăgosti nebunește și ai să simți că mergi pe contrasens, apăsând pe accelerație cu ochii închiși și părul în vânt; ai să te trezești de bucurie la 4 dimineța și ai să crezi că ai fost martoră la crearea lumii, ai să devii un neon ce-și poartă electricitatea în măduvă, ca apoi să fii strivită în cel mai dureros mod. O să speri doar că iubirea ta poetică, timidă și aspirantă la eternitate va fi lăsat o amprentă în sufletul destinatarului, dar vei constata că a trecut un an și tot tu ești cea care sângerează.
N-ai să trăiești nicio poveste de vis, ba chiar vei fi privată de acel minimum de tandrețe ce ar trebui acordat prin lege fiecărui muritor. Unii or să te bate pe umăr și or să-ți garanteze că, pentru oamenii speciali ca tine, dragostea vine într-o zi. ''Într-o zi'' e doar o expresie inventată pentru cei aflați în metastaze sufletești.
Să nu fii specială, niciodată.


luni, 3 februarie 2014

Necugetata simbioză


Printre perdele negre,
Vom căuta-mplinirea
Tu și eu, complementari,
În cuget și-n simțire.

Vom dezgoli amurgul
De orice suferință
Și îi vom da ființă
Necugetatei simbioze dintre noi.

Vom fi divini, iubite,
Când vom sigila aceste clipe
Pe buze tremurânde
Și pe-amintiri rănite.

O să-mi săruți în zbor
Clavicula-ngândurată,
Iar eu îți voi scrie pe spate
Adevăruri uitate.

Vom fi eterni, iubite,
Când vom ascunde-n cripte
Bucuria pură
De-a fi un singur vis.

Și-n cerurile târzii,
Vom pluti în neștire,
Gustând oda regăsirii
Împreună-două lire...
 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers