Tu

Mi te-ai încurcat în visele eterne

Și te-am rătăcit când îți vrăjeam întruparea,

Pe tine, necunoscut, omolog al tăcerii mele...

Mi-aș scufunda trecutul în iluzia-ți oarbă

Și, din sufletul meu, aș mai frânge o coardă

Pentru tine, necunoscut, pierdut în altă lume.

Aș putea adormi între coastele tale

Și ti-aș fi și înger și zbor și chemare

Ție, necunoscut, vag erou al iubirii ideale...

Să vii mai aproape de genele mele,

Să-mi spui povești, ca să cred în ele,

Tu, necunoscut, motiv al dimineților de fiere.

Alintă-mi tristețea și mângâie-mi firea,

Pe tâmpla cea grea să-mi crestezi fericirea,

Tu, necunoscut, căutat printre mii de dileme.

Și, din cuvinte închise-n liniștea-mi dură,

Îmi vei păstra doar două, pe încheietură,

Tu, necunoscut, poezie a închipuirii mele...

Inspirația muzicală: Rava-"Inima mea"

Sursa fotografiei