Goliciune



Ce goală sunt în poezie;
Absurdă, frunte a mândriei,
Arunc versuri dezlânate
Și tulbur apele curate.

Ce goală sunt în bunătate...
N-am nicio urmă de lumină;
Noroi am prefăcut din tină
Și din talanți-metale sparte
.
Ce goală sunt în cerul sfânt...
Veșmântul alb s-a ars în vânt,
Numai cenușa mea pătată
Nu poate fi împrăștiată.

Ce goală sunt în încercare....
Eternul vid îmi stă în cale,
Iar eu-mi tai părul, în neștire,
Cerând măcar o izbăvire.

Ce goală sunt în toate, Doamne...
În infinit păcatu-mi curge;
Nu mai găsesc în mine arme-
De-aș fi războinic,m-aș înfrange.

Sursa fotografiei

Comentarii

  1. are you amazing, or what?? Sunt atatea metafore fabuloase si cu atata inteles in versurile tale, incat raman inmarmurita la fiecare rand! Sa mai adaug si mirarea de a ma citi in toate ipostazele de goliciune enumerate aici?
    "de-as fi razboinic, m-as infrange." uof! cat de bine empatizez cugetarii asteia! Iar forma de a o metamorfoza - geniala!

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh, îți mulțumesc tare mult! N-am mai compus versuri de un an, nu știu de ce...Aceasta e printre ultimele creații și profit de ea, acum că empatizez cu starea și duc lipsă de cursivitate în scris.:)
    Sper ca tu să fi depășit stările mele deznădăjduite. Eu aștept cu nerăbdare să închid ochii și să mă trezesc mâine în toiul schimbării.

    RăspundețiȘtergere
  3. pai, asteptam schimbarea, Luptatoare neobosita! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mai există alte cale acum, schimbarea e indispensabilă supraviețuirii. E dificilă, dar nu imposibilă. ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate tu te consideri asa dar eu vad in tine o cu totul alta persoana.

    RăspundețiȘtergere
  6. M-am schimbat de atunci, dar tot mai am rădăcini uscate de îndepărtat. Desăvârșirea trebuie să fie și ea o cale, căci din postura de destinație ne-ar strivi.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?