joi, 2 mai 2013

Trestii în vânt


   
   Era odată un lac umbrit de zeci de trestii mlădioase, ce-și unduiau zilele cu o finețe neatinsă parcă de niciun strop de slăbiciune umană. Un ritm etern le alina gândul că nu vor fi niciodată culese, dăruite, păstrate între filele unei cărți. Cine să străbată mlaștina pentru a le atinge frumusețea?
   Erau, în buchetul acela, două trestii vecine, zămislite sub aceeași rază de soare, dar care își purtau viața atât de diferit...
   Trestia stângă: "De ce nu m-am născut margaretă, să înfloresc pe câmpuri și să fiu iubită de greieri și de fluturi? Stau cu rădăcinile împrăștiate în apa asta înțepenită și n-am nici frunze pentru a-i fi loc de odihnă vreunei zburătoare rătăcite."
   Trestia dreaptă: "E așa o bucurie să știu că nu voi muri de sete, pentru că mă scald în răcoroasa mantie a lacului meu drag. De ce-aș vrea să simt pământul când pot pluti pe apă?"
   Trestia stângă: "Ce frumoasă e adierea vântului acesta... E prea frumoasă ca să dureze, așa că o să-mi țin fruntea nemișcată, n-am să-i răspund chemării, am să închid ochii. Nu vreau să sufăr atunci când se va termina..."
   Trestia dreaptă: "Timpul amorțește atunci când dansez cu vântul, așa că am să-i fredonez un cântec cerului, am să zbor, chiar de-ar fi să cad apoi... Am să sărut norii acum, cât tulpina mea plăpândă e încă aripă."
   Trestia stângă: "Ce crud e Creatorul cu soarta mea! A salvat toate vietațile de toamna decadentă, doar pe mine m-a lăsat în singurătate, pe malul unui lac aproape mort..."
   Trestia dreaptă: "E sublim să pot înțelege Universul doar privind peste câmpurile rămase fără roade. Atâta măreție ascunsă de ochii gingașelor flori premergătoare! De-aș putea scrie secretul pe-o frunză, s-o trimit ghioceilor și macilor, să descopere și ei clepsidra perfectă a existenței..."
   A venit iarna și a înghețat lacul. Au murit și cele două trestii, cu capul aplecat a resemnare. Au murit împreună, însă doar una dintre ele a știut să trăiască...


12 comentarii:

Bianca Badea spunea...

Exact ca oamenii.

Vendretta spunea...

A fi trai nu inseamna neaparat a fi viu. Eu vreau doar sa ma simt vie...

rusoaica spunea...

scris in alte cuvinte - diferenta dintre o goth si restul lumii. M-am regasit prin randurile tale. Cu unica diferenta ca in lumea mea, oamenii discrimineaza enorm pe cei ce-si traiesc viata cu adevarat...

Vendretta spunea...

Au ceva in comun trestiile astea-sunt la fel de reflexive. In timp ce una se gandese la faptul ca e atat de riscant sa traiesti, cealalta traieste, dar nu oricum, ci incercand sa inteleaga lumea. Cat despre goth, cred ca amandoua se regasesc in genul acesta, doar ca trestia stanga a ascultat prea mult Nightwish,in timp ce sora ei se indreapta spre Narsilion.:)
Intr-adevar, majoritatea oamenilor prefera uniformitatea si tiparele si o sa fii etichetata drept ciudata, cel putin in stadiul initial. In timp, vor aparea si persoanele care se vor stradui sa te cunoasca si sa te inteleaga, care te vor aprecia tocmai pentru ca esti "altfel" si care nu-ti vor cere sa te schimbi. Acelea sunt singurele persoane la care merita sa te raportezi.

rusoaica spunea...

nu pot nega, persoanele acelea exista, desi sunt putine de tot, si ma apreciaza tocmai pentru ca sunt o "ciudata" in ochii celorlalti. Iar acesti "ceilalti".. of.. mi-e mila de ei. Nu stiu ce pierd.

Vendretta spunea...

Exact. :)Bucura-te de cei pe care-i ai aproape.

all of the light spunea...

ma impresioneaza felul in care scri! e excelent, felicitari :)

Vendretta spunea...

Multumesc mult!

Ioana Lavinia spunea...

Nu imi vine sa cred, la fel ca mine - nu imi doresc o banalitate si absurda existenta, ci sa traiesc! Si da, a trai nu inseamna a fi viu, trebuie sa simti ca esti viu.

P.S. e frumoasa povestea.

Vendretta spunea...

Iti multumesc mult.:)
Trebuie sa inveti sa traiesti frumos cu tine insati. Nimeni nu ne poate salva de propriile temeri. Daca n-ai gasit inca momentul eliberator, incearca sa te descoperi singura. Vei intelege lumea doar cunoscandu-te. In noi si doar in noi sta puterea de a fi vii...

Ioana Lavinia spunea...

Sunt sigura ca alele momente in care TRAIM sunt putine pentru ca nu stim sa apreciem cu adevarat momentul si pentru ca mereu ne indreptam spre un ideal...

Vendretta spunea...

Gandim prea mult...

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers