vineri, 19 aprilie 2013

A mai trecut o săptămână...

                     
 
   Mi s-a spus că timpul e de partea mea, cel puțin acum, când nu mă vânează ceasul ovarian sau pensionarea. Adevărul e că timpul nostru se scurtează și nu știu cum să-l fac să-și cânte orele în cuvinte. Ar fi de-ajuns o dată, o singură dată și s-ar schimba totul...       
   A mai trecut o săptămână, ai simțit? Încep să mă doară zâmbetele și oscilantele ceruri ascunse în priviri și aș vrea doar să fiu oarbă. Orbirea mi-ar fi o povară mai ușoară decât timiditatea.
   Speram ca totul să fie firesc, fără anticipări, zile alese și replici inventate. Speram să fie curând...Nu mai vreau să renunț, de data asta. Cât poate costa o încercare? Singurul regret ce poate ucide un om e acela de a nu fi încercat.
   Mi-e dor deja de doruri viitoare. Mi-e drag un vis ce arde atât de tare, încât mi-a topit și curaj și piele și gene. Rugăciunile nu vor să mi te aducă, însă eu te chem cu fiecare bătaie de inimă. Ești mai aproape acum decât în urmă cu o sistolă.
   A mai trecut o săptămână, știi? N-aș vrea să treacă o veșnicie...

4 comentarii:

Ioana Lavinia spunea...

Cat de grea e asteptarea, asa-i? Te inteleg.. nu va trece o vesnicie, sunt sigura de asta.

Vendretta spunea...

Nu, n-a trecut o vesnicie, pentru ca, intre timp, mi-am dat seama de realitatea situatiei si asteptarea a luat sfarsit. Stii cum e cand ai putea sa faci ceva ce depinde de tine, insa regulile jocului se schimba pe parcurs si realizezi ca nu mai are rost sa incerci. Ceea ce-ti doreai era ALTFEL

Ioana Lavinia spunea...

Inteleg ce zici si am gasit o explicatie, insa explicatia ar fi prea concreta ca sa o scriu aici.

Vendretta spunea...

Exact. Cel mai bine e ca am gasit explicatia, de acum pot merge inainte.

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers