Bolnavă

Tu ești senzația mea vinovată și totodată cauza ei. Imunitatea mea impusă n-a reușit să te anihileze, așa că am rămas doar eu pe câmpul de luptă. N-am mai apucat să-mi trasez un plan; tu te-ai răspândit mult mai repede decât ideile mele, te-ai strecurat în toate încăperile încuiate anterior. Te-am simțit arzând sub pielea mea și am încercat să-ți ignor influența neliniștitoare, ți-am drenat farmecul în încheieturile cândva rănite, te-am adunat într-o singură moleculă și am leșinat. Am leșinat pentru că tu ești o doză prea puternică și nu știu cum să rămân vie în prezența ta.  Nu știu să respir sau să-ți vorbesc, nu pot să te ating, deși te port sub pleoape în întregime.
E mai mult decât chimie, mai intens decât albastrul regal, e prea departe de rațiunea mea eliptică, prea frumos să fie al meu. Nu-mi încape în sânge atâta adrenalină, nu rezist realitații, nu. Eu sunt un om al visului, înțelegi?
Lasă-mă să fug cu tine în amintire, lasă-mă să dispar înainte să fugi tu de mine, lasă-mă să fiu bolnavă o veșnicie. E prima și ultima dată când nu vreau să mă vindec...

Inspirația muzicală: Deftones-''Sextape'' (numele melodiei e doar un pretext pentru a ascunde sublimul)


Comentarii

  1. Nu sunt sigura, dar presupun ca te referi la iubire. Oricum, scrierile tale ma fac sa visez, ai un stil caracteristic. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici eu nu sunt sigura...
    Multumesc mult pentru popas si pentru rabdarea de a ma citi.;)

    RăspundețiȘtergere
  3. genial si foarte profund. fiecare se poate regasi in astfel de scriere

    RăspundețiȘtergere
  4. cine ar vrea sa se vindece de iubire...

    RăspundețiȘtergere
  5. Orice agonie ce trece de acel prag initial poate deveni nociva si e nevoie de doua persoane pentru a-i pastra frumusetea. Altfel raman doar eu arzand.

    RăspundețiȘtergere
  6. Traim pentru ca nu vrem sa ne vindecam de iubire.

    RăspundețiȘtergere
  7. Iubirea si numai iubirea incarca viata de sensuri.

    RăspundețiȘtergere
  8. sunt atât de multe ziceri frumoase în postare ta încât nici nu știu care s-o aleg favorită din ele. Postarea asta mă face să mă întreb de ce nu scrii ceva mai mult decât pe un blog, de ce multe din textele cotidiene „cu pretenții” care îmi cad sub ochi nu sunt nici pe departe atât de frumos gândite și scrise, de ce multe alte lucruri...
    nu ți-a mai spus nimeni aceste lucruri? nu te-ai gândit niciodată să le iei în considerație?

    RăspundețiȘtergere
  9. Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase, chiar as vrea sa cred ca textele mele au ceva valoare.
    Scrisul e cea mai mare pasiune a mea si visez la clipa in care imi voi tine in palme prima mea carte, insa ma izbesc mereu de convingerea ca nu ma voi putea ridica la inaltimea unei lucrari demne. Oricum, nu ma pot opri din a da gandurilor forme de cuvinte, e singurul fel in care le pot tempera fuga nebuneasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dar nu sunt doar cuvinte frumoase! sa stii, cel putin pe mine m-ai fermecat cu stilul tau de a scrie. Ar trebui sa incerci mai mult. Macar incearca.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?