Porțelan



Ce sunt altceva decât o păpușă moartă? Un chip de porțelan, cu ochii încețoșați de tuș și dezamăgiri, un mănunchi de buze care nu mai pot învia cuvinte, o expresie a pierderilor  de sine și de vise.
Ai putea să mă ții în brațe fără să mă spargi? Nu ți-e teamă că mă voi împrăștia printre degetele tale și nu va mai rămâne decât un sicriu de volane și gene? Chiar crezi că bătaia ritmică de pleoape e dovada faptului că trăiesc? Știi tu câte metele ridic în fiecare respirație tânără?
Nu mi-a fost teamă de stele, de aceea nu văd niciodată întunericul din jurul lor. Pot coase rani și ascunde înțepături, dar nu-mi cere să rămân aceeași, în timp ce simt cum mi se frâng zările sufletești. Același zgomot infernal al renunțărilor nedrepte, același gust amar de neputință...
Nu-mi spune că timpul le rezolvă, timpul nu e zeu. Toate cristalele ce mi-au curs pe față și printre speranțe au lăsat urme adânci. Crezi că pot machia la nesfârșit trecutul atotputernic?
Și dacă-ar fi să uit, ce-ar mai rămâne din mine? Nu sunt stăpâna propriei ființe, ci doar o consecință a vânturilor pustiitoare ce mi-au izgonit puterea. Nu sunt nimic din ce-am vrut să fiu vreodată...
N-aș putea să adorm pe umărul tău? Să mă molipsești de ceea ce înseamnă a crede? Încearcă macar, o singură dată. Nu știu dacă are rost, dar încearcă.
Dacă nu, n-ai decât să mă spargi în brațele tale.



Comentarii

  1. Esti o persoana minunata si unica!cred ca nu ar trebui sa uiti asta, esti complecta nu ai nevoie de nimeni ca sa te complecteze, sa te "sparga in bratele lui">

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Uneori insa, mi-as dori sa fiu ceva mai putin reflexiva si sa nu ma mai incurc in cautarea unui sens in viata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mereu ma coplesesti prin idealism si originalitate."Nu mi-a fost teama de stele, de aceea nu vad niciodata intunericul din jurul lor":cu cat intunericul este mai mare, cu atat stelele stralucesc mai tare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase.
    Ceea ce e cu adevarat trist e faptul ca, in drumul meu spre perfectiune, mi-am descoperit propria lipsa de valoare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cât de frumos știi tu să spui și să scrii, Andreea! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc frumos!:)De mi-ar fi si credintele asa de inradacinate cum mi-e scrisul...

    RăspundețiȘtergere
  7. oh, eu acum am vazut ca ai pus un link catre blogul meu.. irosesti spatiu publicitar pe mazgalelile mele, uf! :) Iti foarte multumesc! Si stau si ma intreb eu de ce nu te am de mult adaugata, de vreme ce ma tot lasi cu gura cascata la fiecare postare...

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc mult! Nu irosesc "spatiul publicitar" decat cu blogurile pe care le consider cu adevarat speciale.:)

    RăspundețiȘtergere
  9. foarte profunde si pline de sentimente postarile tale.. .felicitari.. sincer mi se face pielea de gaina... bv

    RăspundețiȘtergere
  10. Iti multumesc!:) E asa frumos sa simt ca nu scriu chiar degeaba.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi-am tinut respiratia in timp ce am citit. E minunat...

    RăspundețiȘtergere
  12. Iti multumesc mult! O postare grea cat o respiratie de-a mea...

    RăspundețiȘtergere
  13. Iti exprimi starile sufletesti intr-un mod asa deosebit!:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

Totul este o eră

De ce nu dormi la ora asta?