luni, 31 decembrie 2012

Negare

 


Uneori, imi doresc atat de mult sa fiu altcineva. Sa-mi uit toate intristarile si framantarile, sa ma concentrez asupra biologicului si concretului acestei lumi. Sa-mi abandonez nedumeririle si sa traiesc la intamplare.
    Uneori, as vrea sa sarut un oarecare pe bancheta din spate a unei masini. Sa port o fusta milimetrica prin cluburi, sa ma ametesc si sa dezlantui crize. Sa-mi fie greu sa decid cu cine sa petrec Revelionul, sa cunosc toti chelnerii din zona, sa nu simt niciodata lipsa unui partener. Sa fiu populara, nedespartita de fondul de ten, telefonul ultrasolicitat si tocurile de 10.
    Vreau doar sa exist. Sa nu ma mai intreb de ce exist. Vreau sa fiu inconstienta, irationala, sa ma las dusa de val, sa experimentez, sa ma transform intr-o bucata de carne nesemnificativa. Vreau sa fiu protagonista rutinii, sa ma supun unor indatoriri casnice,sa-mi pun masca pe fata si sa o las acolo pana cand devine una cu chipul meu inexpresiv.
    Vreau sa fiu ceea ce cautati voi, ceilalti. Vreau sa uit sensul cuvantului ''singuratate", durerea provocata de ciocnirile nedrepte cu realitatea. Vreau sa fiu un punct in cercul vostru, o piesa de rezerva intr-un puzzle. Vreau sa zambesc fals  tuturor si sa fiu iubita pentru asta. Vreau sa fiu indrazneata si sa am mereu o gluma in buzunar. Vreau sa fiu latex si tigara si superficialitate. Vreau sa fiu accesibila si disponibila, comuna si influentabila. Vreau sa fiu oricine, mai putin eu insami...
    Poate ca ascund sub piele si trasaturi interesante, vise, planuri, idealuri. Poate ca nu sunt chiar singura sculptura defecta a vreunui profesionist. Poate ca, daca as fi pastrata in vid, as putea servi vreunui cercetator ilustru. Insa eu si lumea, eu si dragostea, eu si mine suntem magneti pozitionati nefavorabil...

5 comentarii:

rusoaica spunea...

Și totuși, persoane ciudate, diferite și speciale ca tine fac lumea mai frumoasă, fac viața mai interesantă. De ce să vrei să te diluezi în banal?

Vendretta spunea...

Credeam că nu există fericire pentru oamenii ca mine, că sunt defectă pentru lumea actuală.
Tare mult m-a afectat boala asta a comparației și nici măcar nu-mi luam ca reper oameni cu care aș fi vrut să mă asemăn, ci exact opusul lor. Până la urmă, cei care au avut ochi de văzut, m-au descoperit așa cum sunt și m-au iubit tocmai pentru asta. Mai greu a fost să mă iubesc și eu, însă am început să lucrez la asta și văd că merge.

rusoaica spunea...

M-am lecuit din pubertate de obsesia de a compara, raporta, identifica cu alte persoane. E cel mai bine sa fiu eu asa cum ma iubesc si cum ma construiesc, chiar de ceilalti dezaproba ucigator de mult...

Vendretta spunea...

Un preot mi-a spus, de curând, că n-are niciun rost să mă compar cu alții, pentru că sunt unică în Univers. De atunci încerc să mă accept și să-mi îmbunătățesc abilitățile, pentru că știu că există pentru fiecare un loc, un dar și un colț de cer...

rusoaica spunea...

Tare multa dreptate a avut, si tare mult ma bucur pentru tine, pentru faptul ca in sfarsit ti-ai gasit raspunsul... :)

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers