Copii

   

   Unii copii se nasc cu tristetea in suflet. Nu le-a cerut nimeni permisiunea, nu i-a intrebat cineva daca vor sa-si accepte soarta. Nu, tot ceea ce au inteles, inca de la nastere, a fost combinatia sumbra dintre tristete si vesnicie.

   Copii prematuri, slabi in ochii superficialitatii, copii pierduti in prea multe griji, copii rataciti intr-o lume care cere sa te multumesti cu simpla existenta biologica. Copii diformi, nu-i asa? Diformi pentru ca, pe langa tristete, au mai primit si o sabie si sunt putini cei care au curajul sa tina o arma cu demnitate. Diformi pentru ca vor sa depaseaca regulile stupide ale unei societati aberante. Diformi pentru ca au capacitatea de a vedea dincolo de limitele fizice.

   Cand va grabiti sa le judecati hainele negre si versurile si esecurile, ganditi-va la noaptile in care suferinta lor era mai grea decat somnul vostru. Stiti voi ce inseamna sa te ineci cu propriul suflet? Sa te chinuie intrebari nedrepte? Sa cauti iubirea si sa n-o gasesti decat in arta?

   Tristetea poate fi infranta. Cel putin periodic. Acesti copii stiu cum sa-si gaseasca puterea de a-si repara aripile, de a visa, de a face planuri. Acesti copii sunt cei care schimba lumea...

Sursa fotografie