luni, 31 decembrie 2012

Negare

 


Uneori, imi doresc atat de mult sa fiu altcineva. Sa-mi uit toate intristarile si framantarile, sa ma concentrez asupra biologicului si concretului acestei lumi. Sa-mi abandonez nedumeririle si sa traiesc la intamplare.
    Uneori, as vrea sa sarut un oarecare pe bancheta din spate a unei masini. Sa port o fusta milimetrica prin cluburi, sa ma ametesc si sa dezlantui crize. Sa-mi fie greu sa decid cu cine sa petrec Revelionul, sa cunosc toti chelnerii din zona, sa nu simt niciodata lipsa unui partener. Sa fiu populara, nedespartita de fondul de ten, telefonul ultrasolicitat si tocurile de 10.
    Vreau doar sa exist. Sa nu ma mai intreb de ce exist. Vreau sa fiu inconstienta, irationala, sa ma las dusa de val, sa experimentez, sa ma transform intr-o bucata de carne nesemnificativa. Vreau sa fiu protagonista rutinii, sa ma supun unor indatoriri casnice,sa-mi pun masca pe fata si sa o las acolo pana cand devine una cu chipul meu inexpresiv.
    Vreau sa fiu ceea ce cautati voi, ceilalti. Vreau sa uit sensul cuvantului ''singuratate", durerea provocata de ciocnirile nedrepte cu realitatea. Vreau sa fiu un punct in cercul vostru, o piesa de rezerva intr-un puzzle. Vreau sa zambesc fals  tuturor si sa fiu iubita pentru asta. Vreau sa fiu indrazneata si sa am mereu o gluma in buzunar. Vreau sa fiu latex si tigara si superficialitate. Vreau sa fiu accesibila si disponibila, comuna si influentabila. Vreau sa fiu oricine, mai putin eu insami...
    Poate ca ascund sub piele si trasaturi interesante, vise, planuri, idealuri. Poate ca nu sunt chiar singura sculptura defecta a vreunui profesionist. Poate ca, daca as fi pastrata in vid, as putea servi vreunui cercetator ilustru. Insa eu si lumea, eu si dragostea, eu si mine suntem magneti pozitionati nefavorabil...

marți, 25 decembrie 2012

Copii


   
   Unii copii se nasc cu tristetea in suflet. Nu le-a cerut nimeni permisiunea, nu i-a intrebat cineva daca vor sa-si accepte soarta. Nu, tot ceea ce au inteles, inca de la nastere, a fost combinatia sumbra dintre tristete si vesnicie.
   Copii prematuri, slabi in ochii superficialitatii, copii pierduti in prea multe griji, copii rataciti intr-o lume care cere sa te multumesti cu simpla existenta biologica. Copii diformi, nu-i asa? Diformi pentru ca, pe langa tristete, au mai primit si o sabie si sunt putini cei care au curajul sa tina o arma cu demnitate. Diformi pentru ca vor sa depaseaca regulile stupide ale unei societati aberante. Diformi pentru ca au capacitatea de a vedea dincolo de limitele fizice.
   Cand va grabiti sa le judecati hainele negre si versurile si esecurile, ganditi-va la noaptile in care suferinta lor era mai grea decat somnul vostru. Stiti voi ce inseamna sa te inneci cu propriul suflet? Sa te chinuie intrebari nedrepte? Sa cauti iubirea si sa n-o gasesti decat in arta?
   Tristetea poate fi infranta. Cel putin periodic. Acesti copii stiu cum sa-si gaseasca puterea de a-si repara aripile, de a visa, de a face planuri. Acesti copii sunt cei care schimba lumea...

Sursa fotografie
 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers