sâmbătă, 1 septembrie 2018

Ochelarii de cal



   Știu că se vând capete de drumuri, 
În pachete impare, ca să nu-mi ajungă niciodată.
Știu că e timpul sfârșirilor cumpărate, 
Că răbdând, risc să devin eu sfârșire.

Am prea puține monede pentru o astfel de târguire. 
Am prea multe monede pentru o astfel de târguire.


vineri, 20 iulie 2018

Fără graniță



I-am dat frumuseții glas și pomeți ascuțiți,
Ca să pot să mă sprijin când mi-e dor de iubit,
Să nu arunc spre rai rugăciuni de nemulțumit.

Am strigat dorința pe nume, 
Așteptând să-i fiu ecou;
Iar cei ce nu înțelegeau profețiile, 
Căutau să mă condamne pentru că am spus: "Vreau!"

Însă eu am mers pe bucle până la zenit, 
Am alunecat pe piele până la aluatul primordial,  
Să văd ce bucătar ne-a împărțit 
Numai pe jumătate, fără graniță și sfârșit.

Să-l rog să ne mai măsoare încă o dată, 
Iar de-a greșit, să ne uite într-o bucată.

"I said:« Hey, hey!
Oh, what a ship we sail...»"


joi, 10 mai 2018

Pe aceeași ciornă



Noi nu suntem buni prozatori, 
De aceea nu ne publică povestea. 
(Încă)
Pălim sub nume mari de autori, 
Veridic nu-i alintul cu vârfuri moi.

Dar nimeni nu ne fură poezia, 
Nici curajul de a scrie un vers opac.
Eu știu că semănăm într-o bărbie
Și că astfel de detalii pier la corectat.

Eu pot visa sublim sub spectru îngust, 
Riscându-mi pacea înainte să gust
Din fericiri ce stau (încă) la dospit,
În ciuda fobiei mele de ermetism.

Când pronumele pare vag la tipărit, 
Eu îi cunosc amprenta de neînlocuit.


duminică, 25 martie 2018

Linia de pauză



"Do you really want me to write a feminist anthem?
I'm happy cooking dinner, in the kitchen, for my husband."
Marina Diamandis

   Îndrăznesc prea mult dacă mă apăr sub o lupă uriașă? Dacă în loc să-mi doresc un tavan opac, eu cer să fiu expusă, în detalii și diametre imperfecte, într-o vânătoare de verdict și iubire de secret, să fiu proiectată într-un iris de o culoare devenită laitmotiv? 
   Cum își găsesc unii locul trăind într-o altă formă? Aș putea și eu să îmi mint buclele, dar conștiința mea și-ar cere pigmentul înapoi. Și unde ar mai crește minunea dacă m-aș decolora pe cale? De mi-aș nega chemarea genului? De-aș duce lupte acolo unde menirea mi-e de supunere, aș fi mereu neîntregită. 
  Nu pun diez în cafeaua de dimineață, însă caut alte semne în inima mea. Și când găsesc nedumerirea ondulată, nu încerc să o grăbesc sau, mai rău, să-i înțep curajul într-un punct. Îmi place să o trăiesc până la capăt, să văd unde mă conduce. 
   Nu m-am înșelat niciodată, căci am avut de partea mea duioșia unui ochi  mai scump, ce mă privește printr-o lupă mai înaltă, cu iz dumnezeiesc.


marți, 13 martie 2018

Repere


   La întrebarea: "Care e cea mai lungă așteptare pe care o cunoști?", eu aș ridica mâna și aș spune: "A mea." Nu m-aș rușina nici de istorie, nici de războaie, nu aș fi nici mai mică, nici mai mare decât înțelepții lumii biblice.
   Astăzi, răbdarea cântărește mai mult decât în urmă cu două mii de ani. Drumul spre un țel nobil ori spre un adevăr personal, drumul spre Persoana care să-ți spună adevărul e mai întortocheat. Timpul are un alt timp, de trudă și de fugă. Și mă îngrozește, uneori, faptul că mă întâlnește avansând fără certitudini.
   Acum, marea nu se desparte sub ochii mei. Nu am toiag, nici plăci de piatră pentru porunci; caut în alții sfințenia pe care nu o găsesc în mine și mă apăr de vina presupusă.
   Nimeni nu mă va alunga dacă mă așez puțin pe mal, privind spre zări fără catarg. Mă voi chinui stând trează, pentru că nu vreau să fiu omul din spatele despicării apelor, lașul, cel cu o inimă îngustă în care încape doar resemnarea din oficiu.
   Renunțările binecuvântate sunt rare și au voce de libertate și început. Să nu deformăm orice glas de dragul nedumeririi noastre.

Inspirația muzicală: The Prodigy-"Mindfields"

Sursa fotografiei

joi, 15 februarie 2018

Anti algoritm

   

Suntem anticiparea unui mister;
Nu am completat formulare cu două opțiuni,
Refuzul și cedarea s-au blocat
Pe un ecran alb-negru în mijlocul lumii.

Repetăm o singură scenă
Dintr-un act ce promitea a fi inspirația zilei de joi.
Suntem expuși în fântâni arteziene, 
Unde monedele aruncate cer abandonul din noi.

Piciorul meu e cuprins de spirale metalice,
Toți văd strânsoarea ce lucește într-un unghi;
De n-aș purta sărutări pe ambii genunchi,
Aproape aș crede că mi-e sortit a sta.

Suntem anticiparea unui mister;
Fiecare vrea să ne vindece de ceea ce nu suferim.
Se pare că îi amintim prea des lumii
Că o astfel de distorsiune sfârșește în deplin.

(iubesc acest gen muzical, trip-hop, pentru că e experimental și pasional. Și el s-a născut în anii '90.)


miercuri, 24 ianuarie 2018

Între orice și tine



   Pentru a iubi, trebuie să cunoști, 
Dar cum ai putea cunoaște dacă nu te-ai apropia cu iubire?
Mai cauți tu în altul prilej de mântuire,
Ori îi numeri fiecare tresărire
Și aștepți ultima literă vinovată?

Nu s-a născut în lume o Evă resemnată,
Nici un Adam din vorbe sau asprime simulată,
Căci fiecărui om îi este permis
Să păstreze măcar un rai necompromis.

Eu nu mă tem să spun că, între orice și tine,
Mai sunt zeci de măsuri de potrivit.

"Are you the fishy wine that will give me a headache in the morning
Or just a dark blue land mine that will explode without a decent warning?"
Hooverphonic

Inspirația muzicală: Hooverphonic-"Mad about you" (with Orchestra)

Sursa fotografiei

duminică, 7 ianuarie 2018

Realism



   Aș vrea să îi spun zâmbetului meu că nu mă supără corespondența lui cu sufletul. I-am găsit scrisorile sub gropițe-e vina mea că nu știe să le ascundă?-și le-am citit, indiscretă și  grăbită. Le-am împăturit cu grijă, ca nu cumva să rup vreo bucată și să adăpostesc rămășițele sub scuza lașă a imperfecțiunii.
   Buzelor le-am cerut să fie ele însele și parcă au progresat un pic. Au început să zică "Da", "Nu", și lucruri mai îndrăznețe, cum ar fi liniștea. Le-am certat când căutau refugiul într-o teoremă și le-am promis că, dacă vor fi cuminți așa cum s-au temut mereu să fie, vor rămâne neatinse de pesimism și de înșelare.
   Ochilor le-am pretins să-și dilate pupilele mai des și să nu se rușineze când o fac. Izbăvirea nu se află în fuga de trupesc, ci în recunoașterea nevoii de frumusețe, drag și detaliu. Le-am întărit și dreptul de a-și ridica sprâncenele și de a deveni strălucitori numai când sunt sinceri.
   Am vrut doar să îmi învelesc restul corpului în acea haină grea, numită vulnerabilitate, și să nu-mi mai cer scuze pentru asta.

Am ales această fotografie, cu James Franco, pentru că el zâmbește sincer, fără teama că masculinitatea lui va avea de suferit dacă se mai intersectează cu emoția.

Inspirația muzicală: The Chemical Brothers-"Block rockin' beats" (se pare că îi datorăm Marii Britanii mulțumiri pentru că ne-a dăruit cei mai buni muzicieni ai sferei electronice: Depeche Mode, The Prodigy, Fatboy Slim, Chase & Status.)

luni, 13 noiembrie 2017

Următorul pas



Biruința are multe surori, 
Dar nu toate sunt ale tale.
Te zbați să o prinzi pe cea îmbrăcată în violet,
Când tu ai inimă de altă culoare.

  Tu strigi în gând versul ce a fost scrijelit pe talpă, 
Și îți cauți vechea hartă  în mâini.
Busola ta se visează răsturnată,
De liniști ce se nasc în alte lumi.

Dar taina nu mai stă în calcul, 
Nici în deciziile abrupte;
Învață-ți numai sufletul cu faptul
Că biruința își pregătește pasul.

Inspirația muzicală: The Prodigy-"Climbatize" (melodia aceasta îmi lasă mereu senzația că mă aflu într-o realitate supraetajată, unde tot ce e obscur la un anumit nivel devine limpede mai târziu.)

joi, 26 octombrie 2017

Toate lucrurile ce încap într-un om



   Într-un om se strecoară copilăria. Ea rodește în multe feluri, dar adultul de mai târziu va prețui mereu faptul că a învățat să se roage. Atunci i se deformează degetele drepte, căci scrie cuvintele prea apăsat. Și parcă tot ce-i al lui crește sub această boltă a apăsării, în bucle și deviații, înflorind pe la colțuri și în pământ sterp.
   Apoi, se va întâlni cu neprăvăzutul, care va fi de două ori mai mare decât omul nostru. Nu va ști cum să-l adune altfel decât înfășurându-l în propriul suflet, ca pe un fir nesfârșit al cărui ghem ar cântări prea mult. Și astfel de legături primejdioase nu-și vor găsi dezlegarea, dar se vor transforma într-un izvor încăpățânat și pur. 
   Peste chipul omului, vor trece lacrimi mari și zâmbete care încrețesc ochii. Raportul dintre ele va fi mereu un mister. Peste inima omului, vor aluneca păreri de iubire și o singură certitudine. În minte și în trup, se vor ciocni planuri, melodii, stadializări, dorințe, instincte și descurajări. Și numai cele din urmă vor fi scăldate în apele de altădată, cât să-și schimbe cursul.
   Marginile vieții pot fi imposibile, dar asta nu-l interesează pe omul ce trăiește într-un nucleu. Privindu-se ca pe un rai în transformare, el știe să nădăjduiască sub cerul potrivit.

Inspirațiile muzicale: The Prodigy-"Medicine" (un englez cu pianul clasic în antecedente, un strop de folclor bulgar și o energie nemaipomenită)
                                 The Prodigy-"Medicine" (South Central remix)
                                
 
Design Downloaded From Free Blogger Templates | Free Website Templates | News and Observers